THEIR, CANNIBALS' CRIME

 

***

Their, cannibals’ crime

an enraged will to swallow us

together with the gods dwelling in us.

TV

 

Tâlhari căcănari, cioare croncănitoare

partide fratricide ne umplu capul

cu aguride, ne explică toate lucrurile

astea scârboase de economie, de bani

de breșe în buget, de tunuri trase

de canibali și secretari, iar limba

cea răutăcioasă, căcăcioasă ne introduce

în mocirlă și nu se ia pe sine chiar

așa de în serios, iar oamenii îi sunt

absolut indiferenți, limbajul

pe care îl folosesc aceste entități

exprimă doar acțiunile căcănarului

nimeni nu mai suportă expresiile

astea murdare. Mereu aud

din gura lor numai căcat, căcat, căcat

în intestinul gros se-nchid cu toții și bălesc.

A. BLANDIANA

 

Versurile Anei Blandiana, oricâte ar fi, toate sunt ciripitul scurt, invariabil și metalic al unei mici păsăruici numită pitulice sau popular ”sfredeluș”. Mereu același la infinit. Cât privește persoana acestei scriitoare zeloase, – vorbirea ei compusă din scremeri, icneli de cloșcă, sughițuri de emoții, încântări de fetiță tută, zâmbiri iubitoare sunt masca unei Lady Macbeth atroce, hulpave și ahtiate de dominație. Mai grav decât toate e analfabetismul și agramatismul ei, lipsa de cultură. Partidul comunist a făcut din această femelă frivolă și plină de pasiuni perverse o mancurtă perfectă. Cărțile ei au apărut prin fraudă, o infractoare, infatuată țoapă literară. E o rușine scabroasă, dar ea are o insolență de mongol, și a cârpit mult serii de ciorapi la generalii securității. A slujit Patria în funcția de femeie de însoțire a străinilor care vizitau țara. Le așternea patul și le cânta. Îi aducea în stare lirică pe conducătorii de state. Era mai mult decât o gheișă.

L. BLAGA

 

Lipsit cu totul de sensibilitate Lucian Blaga a făcut versuri din topor care nu se prea îmbucă; majoritatea lor sunt aglutinate ca în limbile turanice. Sună aiurea și te surprind neplăcut ca și cum o vacă dălăcită prinde să latre ca un câine.

N. STĂNESCU

 

Șiret, lipsit de fantezie cu femelele, incult forjează versuri impersonale ca o cale ferată în zig-zag care nu duce nicăieri. Cuvintele le folosește la întâmplare. Nu are nici o tangență cu poezia: nici lirică și nici epică. Eseurile sale trădează nebunia unui ticălos. Comuniștii l-au umflat cu orgoliu și bani. Alcoolizat a devenit un bașibuzuc imposibil, penibil, ridicol, colecționar de samovare și fiere de călcat cu jăratic. A fost visul urât al evreilor bolșevici însetați să aibă un poet.

SORESCU

 

Marin Sorescu, ofițer de securitate format la școala KGB-ului, cu un orgoliu de cacian manciurian tot ce-a scris poezii, proză, piese de teatru penibile și absurde, au la bază o singură idee – cum se taie la români porcul la modul tătaro-mongol. Invidia, răutatea și ambiția l-au îngălbenit și a murit înainte de vreme mâncându-și ficații. Tot scrisul său e parodie uscată.

OPTZECIȘTII

 

Optzeciștii, o hoardă de securiști handicapați, avizi de sinecuri și trai bun au vreo optzeci la număr miliționeri înrăiți, sicofanți au scris o brambureală stupidă, ilizibilă, fără vreo idee de literatură. Nimic mai deprimant pe Terra decât scriitura lor încâlcită, belit-belicoasă. Toți cu morgă de bașibuzuci hatmani cu misiune în stat. Un fel de gardă de lemn a liniei sodomite cu o retorică zbanghie.