***
Life
– a daily Apocalypse
through
passion and happiness
we
enter a vortex toward the Absolute
you
sense that the skies and the time
collapse
into a world of pure breezes.
You
yourself hold a lily in a hand
and
with the other one you caress
an
executioner and you are sad.
You
are neither in life nor in death.
During a war, almost all participants commit crimes (some with passion), on both sides, and no one holds them accountable. There is a dispensation to commit crimes, like the dispensation to eat fish during Great Lent. Is there anything more odious in nature than this Anthropos?
Sodom has risen up into their head
the yids lick her insatiably
from all sides on all fours
because they degenerated
and she provides them with sow's teat
Sodom is their mother
and she spreads her knees wide
and laughs lifting her legs up
and lets her arms fall
when their thick big-jawed muzzles
penetrate into deep holes
Sodom swells out, yells
slides toward East, toward Tatar Steppe.
The nancy boys pass arm in arm
with the Death and give the yids sweet smiles.
***
Toate aceste națiuni
occidentale –
niște cadavre opulente cu sânge
de plumb ce le trage în jos
vedem revenind în fiecare zi
aceleași obsesii stupide ce ne
umilesc
regularitatea lor este o
pedeapsă
freneziile lor le fac să se
târască
ca niște zdrențe. Ni se
strecoară
lent în suflet asemenea unei
mâhniri inconștiente.
Caietele lui Em. Cioran sunt o etuvă în care și-a pus gândirea sa aproximativă
la dezinfecție. Cel mai interesant lucru pe care-l aflăm e faptul că în 1963
s-a lăsat de fumat fără să sufere și să aibă cea mai mică poftă de-a reîncepe.
Așa da! Senzații de asasin elegiac care a renunțat și la rolul de spectator.
