***
Amintind un adio, în sfârșit
la urma urmelor târtanii se întorc
un punct și au revenit, se sfârșesc
și gem în Sheol, se mișcă-n șir
întocmai ca langustele pe fundul
oceanului către scroafa cu țâțele
roșii pline traversând spațiul
dintre Stics și Piriflegeton,
scot un sunet gargarisit șuierat
metalic ‒ Hades îi croiește în cap
cu o prăjină lungă și grea
ei se poticnesc și cad cu fruntea
de pământ, scroafa la capătul
drumului țipă într-aiurea
spre sfârșit ei sunt un maț
plin cu fum, e visul practic
al sufletului lor. Adio, frații mei
spinozi și eldabaoți și-i împinge
cu prăjina în valurile de foc
ale Piriflegetonului.
No comments:
Post a Comment