***
Stricați la cap instalați
la gazete și tiviuri exaltați
împroașcă lumea, pulimea
cu cîcat și brașoave, basne
și snoave, iar stăpânii lor
îi hrănesc cu moluște
să nu piară. Tunurile lor
nu tac, tușesc într-una.
MELANCOLIA FULGERULUI Vlad Neagoe are cosmognia în sânge. Închipuirea sa e inflamantă de spectacole terifiante, de convulsii metaf...
***
Stricați la cap instalați
la gazete și tiviuri exaltați
împroașcă lumea, pulimea
cu cîcat și brașoave, basne
și snoave, iar stăpânii lor
îi hrănesc cu moluște
să nu piară. Tunurile lor
nu tac, tușesc într-una.
Are ceva grețos nevolnicul
ce e șefu‘ numărul unu
ce propăvăduiește
forța, minciuna, ilogismul
nevolnicul ce nu cunoaște mila
și organizează dezastre.
Pe fața lui se oglindește
vacuitatea totală.
Nevolnicul pirpiriu
jupoaie, vinde, trădează
spăimântat de umbra lui.
***
Bolșevicu–streptococu‘
umblă cu ciocîrlocu‘
peste tot locu‘, fură banu‘
lui Prostovanu‘ și s-aciuează
în lumea asta goală ca o oală
ascunsă și dezgropată –
taina acestei lumi e a fura, a
smulge
viața este această posibilitate
însăși și bolșevicu‘ streptococu‘
dă cu ciocu‘.
Istoria ta anunțată cu aplomb
va fi o cufureală pe care
câinii
SSSodoma o vor linge cu satisfacție,
proaspătă, aburindă din neputința
de a crea vor înghiți cufureala
ca drum spre fericire, ca
mijloc
de a nega viața văzându-se
schizofreni, oligofreni,
handicapați,
caralii ai securității cu pas
șovăielnic
linchind cufureala își vor croi
drum spre deziluzie ca niște
căcănari
sadea puși pe o hârtie într-un
closet
și acolo lângă cufureală visează
un univers care nu se
contrazice,
nu înșeală, nu se schimbă,
un univers al câinilor
SSSodomiți
care cad ca ploaia măruntă
pe cufureală peste care nu
cântă
doar scriu cu un bețigaș sau cu
limba
peste ceva nedigerat.
***
Toate aceste națiuni
occidentale –
niște cadavre opulente cu sânge
de plumb ce le trage în jos
vedem revenind în fiecare zi
aceleași obsesii stupide ce ne
umilesc
regularitatea lor este o
pedeapsă
freneziile lor le fac să se
târască
ca niște zdrențe. Ni se
strecoară
lent în suflet asemenea unei
mâhniri inconștiente.
Caietele lui Em. Cioran sunt o etuvă în care și-a pus gândirea sa aproximativă
la dezinfecție. Cel mai interesant lucru pe care-l aflăm e faptul că în 1963
s-a lăsat de fumat fără să sufere și să aibă cea mai mică poftă de-a reîncepe.
Așa da! Senzații de asasin elegiac care a renunțat și la rolul de spectator.
Tată tu ești în mine
eu sunt în tine
Tu ești salvarea mea
eu să mă plâng în Tine
Tu să te plângi în mine.
De ce să știm pe cine
am pierdut?
Toți scribălăii Moldovei
sovietice
și apoi ai Republicii au fost
și sunt
KGB-iști înrăiți, cu mii de
denunțuri
la răbuș, scriu cu zel și au
case, primesc
de pomană doi cebureci și
fericirea lor
este deplină ca a câinilor. Nu
mai pot
fără cebureci și fără să
clămpănească
ca pe o muscă pe vreun amărât
și continuă să mănânce doi
cebureci
puși unul peste altul.
Canibalul Gadahîrcă
s-a transformat în năpîrcă
și s-a lipit sus pe geam
fără amintire fără neam
și așa putrezește an de an
privindu-l ai crede că-l usuci
femela însă îl hrănește cu
lăptuci
Gadahîrcă e chifleac
trântit în schmutz suge
un fleac.
Oricum ar fi umflați toți scriitorii români pe lângă mine, Vlad Neagoe sunt
niște fleacuri. Aleluia!
Ceasul rău cu pocitură
ceasul rău cu ațe-n gură
cu nemăsură
taman când nu te-aștepți
te prinde de țufluc
și te bagă la balamuc
cu mare bucluc.
Taman tu i te pui în cale
să te frângă ca pe prescură
încerci să-ți scrutezi conștiința
și vezi că este găunoasă.
Te retragi fără timp,
fără spațiu
în singurătatea
ceasului rău care foșnește.
Clopot clopotind
limbă bulimbă
cruce apusă
lumină lină răpusă răstignită
pe limba flămândă
de pârâtură și pârâitură
la KGB.
***
Toate jeavrele se-adună într-un
boț
de sare neagră de Sodoma și
sloboade
cili lungi cu care suge sânge
din ființele
slabe în venele aborigenilor
infiltrează
venin tare să-i desfacă până la
particule
subatomice. Acest boț de
năpârci
degenerate se mișcă cu o
agilitate
uluitoare și se instalează cu o
perfidie
de început de apocalipsă în
posturi-cheie
legându-se boț cu boț ca
reacția în lanț
a bombei nucleare și străpung
cu acul lor
pe cel ce-i recunoaște. Acești
boți vărsători
de bale se cred mai demni decât
o cârtiță
și de la sângele supt au amețeli.
Infernul
mereu se repetă și ei ațâță Sodoma
băgându-și deștul în fund. Ascunși,
bolnavi nimeni nu poate să-i
substituie
deși sunt setoși de-un progrom.
Ah, iar te mănâncă-n cur, iubito!
Și e vreme de război...
N-ai vrea să ți-o tragi cu-un
cuceritor?
– Ba da, dar ăla nu dă bani.
Va trebui să asuzi tu,
tarabostes.
Acest unic glas îl aud tot mai
mult.
– Am să-l prind, am să-l ucid,
am să-i iau banii, am să-i iau
tot!!!
– Nu-l ucide, mamă, lasă-l să
trăiască!
– Cu așa moacă!? Deja l-am prins
l-am ucis, i-am luat banii
i-am luat tot, l-am dat la
câini!
Urmează altul...
– Mamă, mamă...
Gunoaiele zboară ca niște
fluturi.
Basarabia e plină de bleaghiuri
și răzbleaghiuri, de ciorți cu рожа
de morți, de ploșnițe cu casa-n
dulapuri și purici KGB-iști ce
sar
cât casa – dospesc în căcatul
lor cald
și-s prejmuiți de dihori
puturoși
tot ce osul le-aduce o jertfă
nouă
o pulă-n cur și una-n gură
și lor li se par bijuterii de
rouă
se-adună automat într-un maț
gros și se ițesc printre
limbrici
sugând sucul viermilor cu coadă
și șuieratul lor de șarpe răsună
mai sus, mai înafară și oriunde-i
cauți nu-s doar putoarea lor
trufașă
se târîie în noapte. Nimic în
privire
nu li se ține. Pace lângă
groapă.
***
Ghetoul Valahia
foșgăiește de blestemați
pro Sodoma, pro Europa
pro Rusia să le umple găurile
cu ceva ca să-și suprime
toate dorințele se vând unii
pe alții și se jecmănesc
și se simt în afara lumii
ca criminalii. Țiganii
le-au făcut farmece.
Au fost vrăjiți.
Cineva îi stăpânește dur.
Dar nu vor să-l numească.
Găurile lor șuieră
ca un capac sub presiune.
Slugi și sclavi își sug degetul.
Nu mai aparțin lumii acesteia.
***
Scriitorii pulii, scriitorii pizdei
făcuți pentru mediocritate
și frivolitate, ca câinii
linchesc
cufureala proaspătă a
bolșevicilor
Sodomei pentru firfirici.
Au o percepție atât de directă
a târtanilor cu bani că pe loc
se transformă în câini cu limba
scoasă afară așteptând nerăbdători
cufureala. Aceștia sunt
securiștii
retardați fără minte.
***
Intru în țara mea
ca într-un abator
hahami cu ochi de lup
pândesc suflete.
Alunecare funestă către cloacă.