Șoșoacă joacă
joacă cu șomâldoacă
într-o cloacă
joacă charleston
cu șoșon într-un baston
șoșoacă joacă
joacă hopacul
ținându-l de fus pe dracul
joacă-n cracul lui șaitan
cu un motan
șoșoacă joacă
și se-nvârte în cloacă
cu bestiile dracului
laolaltă până s-a-negrit
și a murit
dar dracul îi tot cântă
din drâmbă ca nimeni
să nu plângă
șoșoacă perie moacă.
***
Monstrul WEB vomită deșeuri
de munți care-au fost odată
oameni, fărâmă cu fărâmă acum
se-așază cuminți pe scaunul
electric și privesc imagini care-i înghit.
Milioane de șoșoace
urlă ca lupoaicele:
”Bestiile dracului!”
și bestiile mănâncă
milioane de șoșoace,
și iar șoșoacele
urlă ca lupoaicele:
”Bestiile dracului!”
și bestiile mănâncă
șoșoacele până
la ultima fără resturi
iar fiii năpârcilor râd
într-un dinte.
***
Românii vor dispărea ca specie ‒
susține analistul ‒ fiindcă măsoară
bășina cu centimetrul și nu-i bănuiesc
puterea atomică abia acum pricep ei
că timpul e dur de-oțel și-și face lucrarea
cu o cumplită nepăsare, iar bășina
e ceva moale și uneori, frumos mirositoare
acum ei parcurg un metru de mațe.
***
Sfânta cloșcă scriitoare de poezii
și delațiuni, de orgii în lupanarele
jandarmilor, în patul lupoaicelor
invidioase a avut parte de o moarte
onorabilă, înainte de a-și da duhul
în prezența tovarășilor de partid
a rostit ultimele ei cuvinte trădând
un orgoliu diabolic adresându-se
propriului suflet: ”Mergi în pace,
căci ai urmat drumul cel drept.”
și după către Dumnezeu: ”Binecuvântat
fii, Doamne că m-ai creat așa de frumoasă
și cu har...” Și până la groapă oasele
începură să i se topească văzând cu ochii.
***
Ce coșmar, oamenii sunt idioți.
‒ Ia te uită, mă uimești, nu te da bătut.
‒ Nu-i ușor, asta-i, e distractiv.
‒ Am mai auzit, o să fie bine, să fim realiști.
‒ Ei, pe naiba, pot să jur, idioții n-au coșmare.
‒ Glumești.
‒ Las-o baltă.
‒ Insistă.
‒ Nu se poate.
‒ De oameni mă separă toți oamenii.
