PROGRES ȘI CRIMĂ

 

Feerie științifică de progres

și crimă fără pedeapsă

mișcări de canibalism aspru

nemilos îndrăgite ca răscumpărare

pentru sângeroasele umiliri

ale prihănirii dintâi. Sigur

vampirul este cel mai drăguț

și viral cu milioane de like-uri

și ne petrecem cu ce ne lasă

mai bălos, mai amețitor

mai nostim și călătorim turbați

la răni roșu aprins prin aerul

infect, la suplicii prin tăcerea

apelor și ale aerului ucigătoare

și urlătoare la torturi care râd

în carne, în glanduri în tăcerea lor

atomică atroce, vijelioasă

câinii establishmentului zdrobesc

între dinți diamante ca să șteargă

prezentul de mizerie, ca o zi

neagră să ne adoarmă pe rușinea

ticăloșiei noastre fatale și ceas

după ceas să urcăm prin propria

moarte către alfabetul lor înghețat

în ADN-ul lor. Vai de jegul gloatei !

strâns în câinii comunitari.

PREȘEDINTE ÎN ȚARA GIBONILOR

 

***

Președinte în țara

gibonilor balcâji

e un cal mort care

tace. L-au umplut

cu paie să treacă

râuri și puhoaie

când se produc

inundații ‒ unde

se duce îl pun

lângă un nor să pară

zeu și șaman

înăuntru au instalat

o unealtă care să mihoie

să dea impresia că e viu.

Orice animal împăiat e detestat.

ȚARA GIBONILOR

 

Giboni cu fumuri și larma lor

languroasă ne urmau foarte departe

de drumuri. Setoși de bani și curvaserii

creau o lume paralelă cu găuri vibratoare,

caută lăcașul binecuvântat de Dumnezeu

și umbrele, nu, nu vor să-și petreacă

zilele în această avară țară în care nu vom fi

niciodată decât niște orfani zdrențăroși;

gibonii o găsesc minunată zonă precum

a feacilor, scumpă imagine și cu brațul

întărit spintecă și mănâncă vacile soarelui

precum odinioară ciracii lui Odiseu

au mâncat vacile soarelui pe iarba verde

după ce au ars ochiul cu un pripon

aprins lui Polifem. Dar Zeus nu i-a iertat

pentru această faptă mârșavă. Gibonii

scot ochiul central celor ce-i văd mâncând

vacile soarelui pe iarba verde cu găurile

voluptății în maximă vibrație. Vor ca țara

asta să fie mulțumită, dar jupuită ca o vacă

de vie. Și brusc se trezesc aruncați din culise

pe o mare scenă fără să-și știe rolul și pornesc

într-o defilare de feerii fabuloase care

spectatorilor le par animale de lemn poleit

în goană mare după bani și vaci.   

CANIBALI CE ÎNDURĂ SCLAVIA

 

***

Canibali ce îndură sclavia

loviți de inundații de mârșăvie

ploi și istorie dezgroapă

vechi ranchiune uitate, amintiri

umilitoare la culme, reacții

josnice, odioase și tot ce provoacă

silă, greață, sunt uimiți că pot

continua a trăi par niște lemne

ce plutesc pe viitură și se uită

cu sete la porumbeii ce tremură-n

câmp, printre pomi la dobitoacele

care pasc și chiar la fluturi, la cucul

sur când străbate vederea ce

le stârnește un fior profund ca ecou

al cântecului său sfâșietor, dar când

străbate vederea nomadul cu ochii

beliți și rânjește canibalul urlă, simte

cum se trezește în el lupul flămând

și roagă pe jidovi să le povestească

de Apocalipsă și continuă să putrezească.

OMUL SUPUS DE ANIMAL

 

***

Omul supus de animal, de cimpanzeu

mai cu seamă, cu vântul ce aleargă

noaptea către smârcul îngrozitor

printre dobitoace, nătărăi, buimaci,

netoți, nefăcuți până la capăt se-avântă

s-apuce flori și icoane să le pupe,

să le sleiască ca să-și astâmpere setea

haină, hidră ascunsă în oase în gene

care pilește tot și se-mbie din izvorul

apei vieții să bea fără plată, iar cimpanzeul

înfumurat, sătul, plin de sine, bosumflat

ca o bortă de cur clamează: ”Eu prefer

să putrezesc într-un smârc dincolo

de cercul polar, dar cu o lumânare

la căpătâi.” Sărmanul vis poartă lemne

ce putrezesc și spre Nord purced.

TU PROGENITURĂ

 

***

Oarbă în epoca

moliei dilatate

a secerii ce ți-au agățat-o

la tâmplă și a ciocanului

ce ți l-au agățat

în cheotoare roșie pe cap

tu progenitură, te-ai trezit

cu îngeri roșii în ogradă

familiară a lichenilor

cobai bună de friptură

lumina, oglinda abia-ți

îndepărtează de umbră

scheletul ‒ pentru asta

vampirii te respectă.

CÂRTIȚE JUSTIȚIARE

 

***

Cârtițe justițiare

rozătoare privind în jur

măgari patrioți bocind

cu glas de mamă flămândă

lângă prunci cu lumina stinsă.