***
Un bolșevic greu
ca o balenă eșuată
brusc se vede un fluture țigănesc
aruncat de colo-colo
prin propriul său labirint
zornăind ca monezile de aur
se bălăngăni între noapte
și noapte, dar nu mai intra
în apele mării nu mai avea
unde fugi nu mai avea cum
să se prefacă: pipăia electronul,
paladinul, negativul, protonul ‒
nuclearul, pozitivul ‒ neutronul,
neutrul, putoarea.
***
Rumânul orice-ar face-i fără noroc
pentru el nenorocul este în genă
consubstanțial ființei. ”Ne naștem
fără noroc și așa rămânem.”
Sfântul Duh nu e sceptic fără
nenoroc nu există împlinire.
Peste tot o melancolie vulgară
o melancolie surdă continuă
sporită de o deznădejde nostalgică
așteaptă o noutate catastrofală
în bazilica de chin. Ce va rămâne din el?
Era mort
când trudea pentru ei
visa că e viu cu-n nesfârșit efort
inutil acum taie din sine
și-n dʹalde dânsul fără milă
nu mai are valoare nici cât cioara
de pe gard ‒ e șters impromptu.
Lumea primitivă din arcul carpato-danubian
este o lume a panicii așa cum a fost de milenii
cu cât te apropii de origini cu atât e mai adâncă
spaima și cu cât te-ndrepți spre viitor, cu atât
te apropii de o formă de teroare nouă, insolită
la fel de intensă ca și cea a începuturilor
nu mai e chip să știi nimic, totul este nimic
totul este într-un anumit fel, totul există ca nimic
și în acest sens nimicul ține de sentiment și nu
de raționament. Aborigenii, resturi de hoarde
asiatice care-au năvălit puhoi pe-aceste meleaguri
acum două mii de ani și jumătate și altele care
le-au urmat și s-au pripășit pe-acilea și care
au fost numiți în glumă rumâni au trăit și trăiesc
ca buruienile otrăvitoare. Creșterea vegetală
le-a hotărât ritmul vieții lor. Precum pentru
o plantă totul se face peste ea, așa și rumânul:
totul s-a făcut peste el: biologia ca și istoria.
Unui popor de țărani și de târtani tartari
i-a făcut mare plăcere să îngenuncheze,
să cadă cu fața la pământ. O viață mistuită
de scârbă și blestem, de zoi și bale vărsate
cu fundu-un sus, filtrând otrăvuri mortale
de se bobotește tot trupul secretată cu patimi
nu lasă nimic în urma ei. Odată dispărută
nu mai e decât o amărăciune dispărută,
o emoție depășită. Aici nu mai e nimic de trăit.
Nimeni nu mai secretă nici îndoieli.
Antena 3, fericirea țiganilor
mereu vântură o căldare de fasule
negre, brune, roșii, tărcate și câte una albă
se screm, mârâie, urlă ‒ numai
fasulele noastre sunt bune și idioții
le-nghit cu poftă mare.
***
Nimeni nu se răsucește în somn
ca să-și afle drumul preferat
te scurmă o foame dezamăgită
pofta de a demola e atât de sădită
în om că nimeni, nici măcar un sfânt
nici măcar Budha sau un sfânt
nu reușește s-o stârpească. Budha
voia să stârpească dorințele Iisus
rapacitatea ‒ fondul vieții e demonie.
Ne naștem fără noroc și așa rămânem
numai cu dorința de a demola
că n-am putea trăi fără ea. Canibalii
demalotori în acțiune în fiecare ființă
văd un demolator și pe fiecare
o demolează cu metodă. Îndrăznește,
canibalule lașii au devenit inutilizabili
scoate-le mirajul câștigului pe ochi!
Pe fruntea ta stă scris ”Exterminare”
pecetea demolatorului necruțător
e întinsă pe față ‒ te preface în cub
de gheață, incub pe care tu-l vei sparge
cu pioleta satisfăcut cu mare orgoliu.
Dar demonul nu te va părăsi. Nimeni
nu-l va putea alunga căci el îți procură
desfătare ție și bani. Toți oamenii sunt
demolatori, dar tu-ți compui o mască
de binefăcător solemn în ochi
cu miraje de exterminare.
