***
Câini gheáuri și cururi analfabete
umplu o oală de noapte mișunând
înăuntru ca o puzderie de scorpioni
și de șerpi și se mănâncă-ntre ei
când iarna li-e în casă, aceste vietăți
afumate, calde de năbușeala odăilor
înăcrite, roase ca niște oase de câini
visează fericirea, caraliii oalei acestea
plesnite cu marginile gurii roase
îi liniștesc printr-un clinchet de vorbe
și de zaruri îi înșeală pe întunecații
câini cu coada ridicată și-acești caralii
securiști, închizători severi sunt atenți
să le zdrobească voința cea din urmă,
asmuță asupra lor câini gheáuri vicleni
cu cerul gurii negru, pun deasupra oalei
un capac etanș ca nimeni să nu străvadă
până-n adâncurile lor ca să-și bage-n
gâtlej un scorpion ca să-l roadă
pe dinăuntru, deșeuri ce li se aruncă
sub un cer de iarnă, cer taciturn cu ochi
rotund deasupra, li se aruncă gunoaie
de hrană, li se scuipă în gură, în sufletele
afumate de teamă să nu și-l usuce și-aceste
suflete, cururi neinstruite, calde, opărite
se înduioșează încă de grija caraliilor cu ochi
beliți, burtoși și foarte cruzi și-i cheamă la ei
cu un lătrat curat cu un sâsâit subțire, dar oala
e crăpată și nu se știe cât va fi refugiul acestor
câini gheáuri, deși turbați fac și literatura
și acestor scorpioni care-și fac vizuine în gâtlej
care vorbesc de bunăstare. Prostia lor e fără
capăt, oala de noapte e populată de spurcăciuni,
spurcăciunile de molime și microbi, dar tot
ce vine de la oala de noapte e adorat de un popor
de cerșetori printr-o virtute cerșetorească de tâlhari –
toți slujesc oala de noapte ca pe un mormânt cinstit
și-adoră pe Dumnezeul lingourilor marele câine
gheáur pentru toți aceștia veni-va ziua tăișul
judecății și oala de noapte se va face țăndări
pe această oală de noapte pe care ei o considerau
sănătoasă și sfântă.
