O IMENSĂ LUME STRĂINĂ NE-NGHITE

 

***

O imensă lume străină ne-nghite

trecutul a fost uitat, ghilotinat

ghilotinat de un puhoi de hoarde

printre cadavre, printre țipete,

plânsete, sânge, sinucideri, deportări,

asasinate, nimic n-a rămas după această

trecere prin infern, nimic altceva

decât uitare și-o limbă peltică,

suferințe și răzbunări ‒, tragedia

este înghițită de revărsarea canalelor

de scurgere care îneacă întreaga lume,

cândva undeva în Sion a plouat cu manah

albă, proaspătă bună de mâncat numai

dimineața, iar ploile noastre sunt pline

de broaște râioase. Încotro să ne îndreptăm

ca să ne aflăm chipul? De ce a trebuit

să ne naștem?   

O UCRAINEANCĂ REFUGIATĂ PRIVIND TELEVIZORUL

 

‒ Noi românii... noi românii când vom...

‒ Oi, bleadi, ne mogu...

‒ Care români?

‒ Te dezamăgesc teribil, alături de ei

te simți vândută...

‒ Cândva, pe undeva noi românii...

dă-i și luptă.

‒ Vreau să mă duc să mă uit la câini.

Țara asta te trage la fund.  

N-AI FĂCUT NICICÂND RĂUL, DAR EȘUEZI

 

***

Nebunia bântuie pentru a-i căpătui

cu robi pe acești nemernici de bandiți

ai puterii. Tu intri în adevărata împărăție

a pruncilor sfârtecați. Morții se îngroapă

în democrație, nicio căință, lovitura

de grație se dă drept în inimă. N-ai făcut

nicicând răul, dar eșuezi, nu ești cruțat.

Nimic nu poți prevedea. Viața, ambiție

deșartă, fără îndoială, desprinsă de om

intri în lanțul fatalității universale,

în ordinea cosmică ‒ urmezi linia

unui destin stabilit dinafara ta și ești

în felul în care e citit un text, o pagină

fâlfâitoare.   

CÂINI LITERAȚI DEFAZAȚI

 

Câini defazați, pizde de makaky

fliorțăitoare, fosăitoare fac literatura

țării, destupându-se pe o gazetă literară

de import din Palestina, acești câini

molfăie și mârâie imitând stăpânul

un tartor hârșit, crima icnește

întrânsul, urletul rău, înfometat

înspăimântă fătălăii ce-și saltă

curul sus pe patru labe, nesfârșit

înfricoșați, cu ciocu trist se târîie-n

bordel ‒ tainic simt proțapu-n pântec

urletul Tartorului spre Calvar, bocetul

câinilor defazați spre cel ce ține bățul

ridicat între cucuriguri de cocoși

nechezături, zăngănit de cuțite

foșnetul cărților de joc, miorlăituri

țipete ”închideți ușa!”. Les jeux sont

faits. Și câinii defazați se destupă

cu ochi beliți pe gazeta galbenă

de urină. Ambiția de a ieși din văgăună

îi face să-și roadă gâturile să scuipe

bale galbene-n ventilator doar

să-și scoată capul din glodul

obârșiei lor. Și scriu cu gheara

scârnăvii, pârâciuni mincinoase.

Tartorul stăpân le făgăduiește

că-i pregătește să fie oameni

sau dacă nu să-i pregătească

pentru altceva.   

DRAWING "RIDERS OF THE APOCALYPSE" PRICE 10000 EUROS

 

Drawing "Riders of the Apocalypse" Price 10000 euros. Who wants to buy it please email me at the address vladneagoe52@gmail.com

PEGRA BOLȘEVICĂ

 

***

Pegra bolșevică proletcultistă

îmi suflă-n fund cu trombonul

urlă în megafon ca să-ți cadă

din senin nenorocirea să te pătrundă-n

străfund durerea-n fiecare dinte

să plângi disperat lângă propria-ți

groapă. Pegra își păstrează lanțul

în spatele propriului portret

pegra scrâșnește obosită de ură

dar nu încetează să sufle-n trombon.   

A PLECAT MORTUL

 

Bolșevicul cu baliverne, cu bazaconii,

cu brașoave, cu hohme, cu snoave

hazliu, spumegos a crăpat ca zămosul

răscopt la soare înfășurat cu panglică,

ordine, stele, medalii, diplome toate

adunate lângă căpătâi fac din cadavru-i

o mumie vie. A murit sătul, bine băut

și vesel neghiobii sar să-l plângă

că i-a părăsit cel plin de dispreț și rânjet

pentru că odinioară i-a făcut pe acești

fătălăi să râdă de dânșii înșiși. A fost

un călău necesar, gradat, medaliat

care știa să râdă ca soponul în rufe

pe rând crapă și alții și se topesc

ca săpunul în zoaia cu rufe. El, mortul,

le-a arătat cum niște țărani cu pălărie,

rupți în cur beau de se cîcau în berneveci

apoi jucau hora de-nebuneau chiuind

și șuierând și râdeau la urmă ca proștii

și băteau cu talpa pământul ca să stârnească

mânia în iad.