***
Canibalii importanți cu degetul în gură
ne citesc și recitesc pentru a ne da
un metru de mațe pentru a ne măsura
sandalele doar ochii din cer care văd
sunt în stare să scoată un strigăt și ei
se întrerup din activitatea infernală
și-și varsă balele în răcituri.
***
Câini haini, sclavi lingavi
umblă să înșele mielul
să-i investească lâna, să-i sugă osul.
Gândesc la viața de aici de jos
la existența noastră a oamenilor
care în aparență au foarte mulți
dumnezei, dar cu adevărat
i se închină numai la unul Dumnezeul
Dumnezeilor gelos care nu admite
nici un alt Dumnezeu și este desăvârșit
și pipăibil, Banul el nu cunoaște niciun
ateu, nici măcar în Valea Armagheddon,
toți se întrec să-i aducă jertfe de la cele
mai sângeroase la cele mai pioase, lupte,
frământări, războaie, jafuri, cuceriri ‒
toate-s la picioarele lui și el râde într-un
dinte și parcă-n așteptare aproape adormit
suge sufletele oamenilor ca o sugativă
cerneala câte unul încearcă să-l atingă
cu degetul apoi și-l retrage speriat
acest dumnezeu te arde, probabil că e rău
pentru noi toți, dar nu se mai poate trece
peste el, așa că femeile își scot chiloții
în fața lui fără niciun orgoliu și nici nu
au timp să se spele el este mereu în atac.
Mereu se camuflează în istorie ca șuieratul
liliacului parcă există parcă nu există este
și nu-i în aceeași clipă.
***
Pe maidanul ce-aduce cu o insulă
a Morților pușcăria joacă torontoiul,
joc de glezne pe pieptul Frumuseții
asasini despuiați până la ultima
rușine se izbeau să-i atingă buzele,
să-i îndulcească ochii, arși de dorințe
funeste se zbăteau bolânzi să-i intre
în trup, iar țiganii cu țambalul urlau
manele dorindu-i moartea iar fariseii
șuguind, râzând cu toată gura băteau
din palme și le dădeau bacșiș șușotind
că pușcăria bolândă le inspiră o nouă
religie ‒ sunt primii care intră în uman
și-și doresc moartea unul altuia așa
cum se cuvine, deși sunt inutili au fost
victimele oamenilor și ale câinilor,
iar Frumusețea este abia fărâmițare
și pulbere, nimic mai mult iar pușcăria
nu produce decât ghiorăieli și brusc
țipă de spaimă ‒ pușcăria își urgisește
soarta din instinct.
***
Cum e posibilă viața aici
în acest gol unde copiii sunt fericiți
din disperare ca să-și ogoiască părinții?
