POEZII

 

***

În ochii câinelui

o licărire de terorist bolșevic

urmărind un șobolan.

***

Fior de măcel

cablu telefonic

cioare rebegite se strâng aripă lângă aripă.

***

Prinsă între cuvertură și craci

o ploșniță dă poetei

fior de orgasm.

POEZIE

 

***

O bandă de gangsteri culturnici

au închis literatura în beznele

unei latrine-pușcărie și au încuiat-o-n

sistem criminal, jefuind-o de Frumusețe

fiecare gangster șacal analfabet care

îți alcătuiesc numele pe peretele

văruit al supliciilor se împreunează

cu târfa din Sidon se prinde în rețeaua

uriașă care barează cerul și se asociază

câinilor care produc în jurul pușcăriei

literare munți de dejecții și îndârjiți

cum sunt urlă languros pentru a-și înșela

destinul cu neîmblânzita lor lăcomie

de canibali. Trăiesc cu fantasme ei înșiși

fiind fantasme, neliniște, schelet și încântare,

gunoi și vrăjeală țigănească, integru pustiu,

câini iluzorii ce latră la umbre din Palestina

și China, dar închisoarea latrină fâsâie

și duduie ca gogoașa de beton a unui reactor

atomic fisurat iar acești câini încearcă

să prindă grai, câini lălăiți ai cuvântului câini

ai muțeniei absolute.  

POEZIE

 

***

Fiarele au intrat în noi

ne sfâșie cu atâta abilitate

încât ochilor mei li-e rușine.

POEZIE

 

***

Fior de îngheț ființe balansează

stau răsturnați, năuciți, goliți

uneori se agitau de orice pentru

ca ei să dureze, să fie în mișcare,

dar erau asurziți și în golul

din sinea lor ‒ puiul de năpârcă,

iar canibalii roșii euforici au pus

o colivie de fier cum se pune

pe niște păsări amețite, aruncând

niște zdrențe pe trupul lor gol

și le-au pus peste ei un fum

înecăcios parcă nu s-ar fi întâmplat

nimic pentru că se cuvine ca oamenii

să fie buni, nu răi, oameni și nu fiare

și nu mai poartă nicio luptă: aici

numai se viețuiește și numai în cușcă

acolo în cușca lor de abia dacă sunt

sunt dar numai până la un punct,

duc o existență palidă preliminară

maimuța din ei scoate limba roșie

afară și o ține suspendată ca să nu

pară că poate să vorbească dar nu are

ce să se manifeste și uite-i cum se duc

neprecizați estompați, fragmentați,

embrionari pentru a înflori în elemente.   

POEZIE

 

***

Alt soare credința pierzania ta

din care ai venit această greutate

de a-mi vorbi tacit despre ieșirea

ta la propria ta suprafață ca riscul

să-ți fie lumina ca un râs de copil,

culme de astăzi amantă eternă.  

POEZIE

 

***

Vino viață ! Te-apropie iară

și bea cu mine vinul liniștii

gustă veninul, acu´ nu-i noapte sonoră.

POEZIE

 

***

Fiare se aglomerează

după colț mă urmăresc

cu ochi de cărbune

stropul de deznădejde

le este imbold să se arunce

asupra mea zăngănind

felurite lăcomii ‒ ca-ntr-o

clipeală vine o toamnă

aducătoare de spaimă,

afară plouă cu găleata

fiarele pe toți îi vâră-n

groază întunericul curge

tăciune și mișcătoare ceață.