Două arme atârnă asupra Moldovei ‒ biciul și cariciul. Ambele fără-ncetare
îi fac viermi pe aborigeni. Biciul și cariciul coboară din Moldova cerească.
MELANCOLIA FULGERULUI Vlad Neagoe are cosmognia în sânge. Închipuirea sa e inflamantă de spectacole terifiante, de convulsii metaf...
Două arme atârnă asupra Moldovei ‒ biciul și cariciul. Ambele fără-ncetare
îi fac viermi pe aborigeni. Biciul și cariciul coboară din Moldova cerească.
A te așeza pe Rațiune e ca și cum te-ai așeza cloșcă să clocești ouăle în frigider.
Știința e o aventură menită să îngroape omul.
Curvele cele mai înrăite sunt criticii literari curve fără clienți. Nu trebuie să iei în seamă niciun cuvânt de-al lor, se vând mult prea ieftin și-s blestemați, amărâți.
Istorii literare nu există. Cele care au fost încropite sunt făcute din anecdote despre scriitori -- oameni fără multă sare în cap și nu au nimic cu Spiritul, sunt ca un cuib plin de găinaț lovit de ploaie.
În cocina literară
stă jdanov lângă jdanov
o legiune de aprigi draci
compun cap la cap în troacă
culturi roșii, sminteli, groh-groh-
mălniceli, cianuri, schingiuieli
dau cu râtul unul în altul
inevitabil, cei ce-i ascultă
vor spune că vorbesc în cocină
niște flecari cu voce gâtuită
ca și cum s-ar măsura cu dracul
care mereu îți sucește mințile
cu cuvinte scurte sau lungi
cu grohăituri hidoase -- scopul lor
e să nu fie vieți adevărate
ci vieți scurte și moarte
și ei umflă cocina ca pe-un burete
îmbibat cu venin
ca să piardă identitatea.
Citesc Istoria critică a literaturii române de Nicolae Manolescu -- ce tortură cu instrumentele inchiziției -- te agresează o faună de sunete bestiale -- urlete de șacal, schelălăit de câini, miorlăituri, sâsâit de șerpi, de gânsaci, cotcodăcit de găini -- toate ființele încărcate pe Arca lui Noe înaintea pieirii presimțite încep să urle cu disperare ca un singur monstru -- nici urmă de rațiune, mintea e suspendată. Ce pericol îl amenință pe acest găinar națist cu labe păroase să scoată asemenea sunete pe fundalul unui clefăit de bestie flămândă în mocirlă ? Ciudat că în scrisul ipochimenului flecar nu e nici urmă de instinct. Cartea aceasta e o mânjitură grețoasă pe obrazul culturii române. Ce găinar ! Ce căcănar ! Ce mai câcălău ! Și când te gândești Ministerul culturii îl adoră. La modă sunt doar căcănarii, găinarii și fofârlingarii. Pare-se că Leo Butnaru, basarabean de limbă română, a zis la Chișinău: ”Ăta prastitutka Nicolae Manolescu nastoiașcii dalbayob, sân prostitutki Trotskogo, nihuia ne kumekaet v literature.” Câtă dreptate avea marele poet, agent de legătură între cele două culturi moldavă și valahă și plătit de statul român pentru această activitate neobosită.
ÎNTREBARE LUI MIHAI EMINESCU
Ah, Eminescule, blând poet, dacă știai
cum te strigă niște turbați mancurți
copii părăsiți fără mamă fără tată
nu le lăsai prin testament un Olisbos
de arin ca să-l sugă și să doarmă
liniștiți, dar glasul lor sună ca un răget
de fiară într-o burtă de rechin, moldovlahii
mistuiți de foame.
CONCURSUL PREPELICARULUI CHIFULĂ
Acești gangsteri nătărăi, literați pizmași
de limbă română mereu la pândă își bagă
deștul în fund unul altuia pe după colț,
cu ochi sticliți aleargă să ducă proba
pe limba gorilei hârșite s-o descifreze
după gust, după miros, după compoziția
grăunțelor mărunte rămase pe deșt ‒
urmează un mârâit prelung ‒ ăsta are
un cur fertil, da și ăsta are un cur fertil,
dar sulful nu este de calitate și vânătoarea
continuă cu băgarea deștului în cur
și cu futerea de mamă. Hurdubelea, dandana!
Canunul creat de către Nicolae Manolescu plotoner, națistul dalbayob după staborul țigănesc și citit la un chiolhan literar, la o adunare de națiști dalbayobi, handicapați, majuri, caporali -- toți națiști înrăiți, dornici să ajungă la nivelul speței umane. L-a bodogănit cu insistența unei pizde de macac ca un cur uriaș lepros care se mișca în delir ca o mărgea. Iată maneaua plotonerului națist Neculai Apolzan atât de fericit și mulțumit de sine. Scriitorul scrântit care respectă acest stabor literar numaidecât va primi de pomană unul dintre premiile importante: Șnobel, Kobel, Hobel, Kabel, Doberman și altele toate oferite de către tolteci, olmeci, ciuciumeci, lizghini și poate de troglodiți. Citiți-l și urmăriți-l, bateți din palme și mătăhăiți cu capul, dați din urechi așa cum fac dalbayobii națiști din banda lui Neculai, țiganul de neprins.
Manolescu pui de lele
cântă înfocat manele
cu ale lui aprige nemurele:
buci buci buci
ca la turci
hai dă din buci
ca la turci
stai und' te duci
uite buci buci buci
Kaghebuci muci muci
printre furci
buci buci buci
ca la turci
ța! ța! ța! Ha!
buci buci buci
nu năluci
und' te duci
hai dă din buci
buci buci Kaghebuci
Domnișoara Hus
face fus.
Aplauze furtunoase, apoi luat pe alt registru:
Hai dă din cur
dă din cur ca Raj Kapur
nu te fute pe turcește
fută-te pe țigănește
că țiganul urlă urlă
c-a făcut o zgaibă-n pulă
hai dă din cur dă din cur
dă din cur ca Raj Kapur
te subții ca trecut prin ciur
ș.a.m.d.
Canunul e în marș.
La un turnir literar
cu cioare împăiate puse-n par
maimuțe fără păr se păduchesc
se hârjonesc, zuruie, mârîie
clămpănesc, zăngănesc în fiare vechi
dau să articuleze o silabă de om
și bulibașa o gorilă strașnică
gesticulează, le încurajează, le laudă
fluturând o fițuică cufurită
făcând semne că pe ea sunt însemnate
silabele multrâvnite preaslăvite
și pentru ele se-acordă premiul
maimuței Makak, pentru două silabe
se dă premiul maimuței urlătoare
și maimuțele fără păr se bat
cap în cap ca berbecii, ca țapii de munte
în rut și-apoi brusc fericiți
în cerc se masturbează pe foaia
lor literară și iar stau și se păduchesc
în această poiană a pizdei bolșevice.