țiganii de kîkat
îndobitociți de lapte
și alcool se iau după
vikingi și put și mai
tare, moldovenii le stau
în gât, îi sufocă.
MELANCOLIA FULGERULUI Vlad Neagoe are cosmognia în sânge. Închipuirea sa e inflamantă de spectacole terifiante, de convulsii metaf...
țiganii de kîkat
îndobitociți de lapte
și alcool se iau după
vikingi și put și mai
tare, moldovenii le stau
în gât, îi sufocă.
Tiruri nesfârșite ‒ lălăială, brambureală
scorneli, harnele, șușanele, izmenele
amestecate cu sarin, cu fosghen și difosghen
cu pirită războită scuipă gurile spurcate
în ureche, curge-n creier o zeamă galbenă
ca pucioasa, se filtrează-n oase biata speță
umană umblă buimacă zbârnâind nervoasă
apucată de streche capie își înghite șaorma
cu zemuri acide, bericica, mititeii și mestecă
cu ochi beliți după imagini ca în vis ‒ nu mai
suferă nimic, taciturn așteaptă altă lume,
mintea n-o mai are, trupul nu doar odată-i
otrăvit. Astăzi e foarte diferit speța umană
își bea sângele amărui ziua mâniei, ziua
aceea a trecut a dizolvat-o secolul în pulbere.
Caravlahia ‒ un cazan un balmuș
bălos clocotește în fundul lui adânc,
din aburi ies ultimele spume, șacali
turbați pe de margini schelălăind
cu limbile scoase varsă balele lor
cu veninuri, aerul se-ncrețește
întunericul se amărăște întețește
osânda coborând peste milogii
amărășteni rămași sub cenușa
ușoară ce se-mprăștia în o zbârcitură
de senin ‒ și s-adună-ntr-o cocină
și se-nfruptă hulpav din balmuș
recunosc într-asta murdara lor
sorginte și se răzvrătesc împotriva
morții ucigându-se din fală și orgoliu ‒
atacă în dreapta atacă în stânga
își sfâșie propriile măruntaie,
burțile umflate nici n-au măcar
un suflet de pierdut. Șacali
împopoțonați din biserici varsă
bale de pederaști extrem de dulcege ‒
n-avură niciodată o tinerețe șăgalnică,
eroică, fabuloasă în țeastă s-au născut
șacali bătrâni pe patul Crimei și nu pot
să se deslușească nu știu să vorbească
cazanul clocotind își istorisește infernul,
vechiul infern fără porți.
Spurcații caralii ai culturii,
ai literaturii înzestrați
cu picioare subțiri de păianjen
și cioc ascuțit veninos rotindu-se
pe o agresivă tupeistă diafragmă
mortală, figurativă, dirijați
de un vulpoi absent, mustăcios,
bastard încruntat la culme învață
godacii rozalii, stacojii, fătați
într-o mare moartă să sugă
la țâțele mari ale scroafei,
o scroafă dulce mumă dar
de sudoare străină ținută
strâns de picioarele din urmă
ridicată de labele păroase
de niște inși jegoși, proaspăt
dezgropați, aruncând peste
scroafa răsturnată furtuni
de blândețe și plescăieli
din limbă ca de țuțer.
Laptele amestecat cu sânge
tumefiat, zvâcnet după zvâcnet
pătrunde în purceii cu pălărie
care vor purta înlăuntrul lor
câte o legiune de diavoli
și vor prinde încă o scroafă
țâțoasă înrădăcinată în atomul
cel mare, aici caraliii literaturii
satanic țuțerul își revarsă laude
scroafei și celor ce o țin de picioare:
au apetituri de plesiozaur și un pact
cu legiunea.
V. I. Lenin după ce-i trase un futai
tătărăsc amantei sale comuniste
sifilitică din Elveția, (ambii se futeau
bolnavi de sifilis) o plesni cu palma
peste buci și râse cu zâmbetul său
ironic dar mucălit de avocat și zise:
”Când făceam cu
tine sex furtunos
revoluționar mi-au venit două idei
pe care le voi scrie în broșurile mele:
‒ Una: toate femeile în comunism
să fie comune și să nu refuze
niciunui cetățean futaiul.
‒ A doua: Acești capitaliști pe care
nu-i poți compara cu nimic, pentru
a scăpa de ei clasa muncitoare e
necesar și cu necesitate trebuie
să le spintece burhaiele și să fie
spânzurați cu propriul lor maț gros
spânzurați pe loc de orice obiect
care le poate ține hoitul atârnat.
Și aceste idei au fost înfăptuite
prima de curva comunistă Kollontai
și a doua în toiul revoluției. N-au
rămas atunci la ruși nici aristocrați
nici capitaliști. Lenin a intuit exact
cauza care întoarce omul la dinozaur:
Mațul gros. Azi nici adepții
materialismului, pozitivismului
ai inteligenței artificiale n-o acceptă.
Dar acest Adevăr nu poate fi acoperit
nici de o cenușă. Chiar de ce unii
ar acumula sume uriașe de bani
și alții ar crăpa de foame?
Iar după ce i s-au uscat creierii
lui Lenin și-a sfârși la ospiciu
și-a venit succesorul creștin
ortodox Jugașvili zis Stalin
n-a scăpat această idee cu mațul
gros, le-a zis comisarilor:
”Vai vouă, când toți oamenii
vă vor vorbi de bine, atunci
înseamnă că n-ați scos mațul
gros din burta capitalistului
și nu l-ați spânzurat cu el.”
Dar a lichidat comisariatul
curvei Kollontai ”Jensovet”.
A zis: muierea care nu dă
pizdă comunistului e hâdă
și să fie împușcată. Rezolvarea
acestor două probleme îl apropie
pe om de Dumnezeu...
Sfântul Stalin are dreptate
zic filosofii ruși. Dar rolurile
istoric mereu se inversează.
Cine are kinjalul în mână
acela scoate mațul gros din om.
***
În fața câtorva oameni
ministra culturii calmucă
se laudă așa cum ea a iubit
un porc, sofismele nebuniei
au închis-o într-o cocină
pe un drum al pierzaniei
ministra era la capătul lumii.