LUMEA AZI

 

***

A fost o liniștire cerească

fără vreun semn c-ar fi

o voință veșnică să acționeze

în locul unei astfel de voințe

omul a pus capriciul și nebunia

și niciun lucru nu mai era rațional

în dospeala Timpurilor Moderne,

lăudate cu ardoare totul arăta

că se năștea un monstru cu trei

capete: raționalismul, materialismul

și individualismul. Iar această

creatură pe care am ajutat-o

cu atâta mândrie să se nască,

am moșit-o cu drag a început

să se devoreze pe sine.

Zeificarea inteligenței artificiale

și înrobirea totală a omului,

materializarea Universului

au devorat ființa originară

Logosul s-a tehnicizat și omul

s-a canibalizat nu are suflet,

nu are inimă minte nu are ‒

e un jupuit de viu, o rană rătăcită-n

megalopole cu viteza luminii

se transformă în insectă chitinoasă

și toate cuvintele au sens de sâsâituri.

Miresme preacurate prefericită

liniște în jur, suflul curat poate

îl vom respira pe lumea cealaltă

care o fi ea, iar tăcerea asta în zori

uite-o cum își ciulește urechea.

Apoi monstrul muge ca o mare

răscolită, iar capitalistul își mănâncă

hamburgherul cu cerebel și-i suflă

în cur unei grăsane planturoase.      

BULIBAȘA CULTURII

 

Acest impostor agramat negricios

cu cap țuguiet când se oprește

de mâncat ceburecul său unsuros

și-și strânge buzele subțiri îți arată

o figură de pitecantrop, are o înfățișare

neghioabă, ochi crispați, nas de țigan,

o înfățișare feroce de nebun, un cap

aplecat ca de porc te-ntreabă: ”De ce  

ai venit? Ce vrei?” Și nu te mai ascultă

adoarme cu bărbia în piept cu mâinile

mari păroase sprijinite de birou și secretă

veninuri. E bolșevicul nomad cel mai

veninos culturnic. Hoitul lui putrezește

în scaun iar canibalii securiști nu renunță

la serviciile lui de milițian.    

LUCIDITATEA MI-E ÎNNĂSCUTĂ

 

***

Luciditatea mi-e înnăscută

lumea e bună de la Creație

Domnul e stânca mea și eu

laud pe Domnul, dar canibalii

mă mănâncă și Domnul nu vrea

să le spargă oasele nu vrea să le

ia banii cu care mă droghează

și-mi dau omor și eu mă cac

în pat, nu mai pot nimic ci strig

fără glas: ”Salvați-i pe canibali

și pe fiii diavolului ei vă sunt

mântuirea absolută! În curând

toți ne vom căca în pat. Diavolii

debarcă să te îmbraci, să muncești pentru ei.”   

POETUL NAȚIONAL

 

Era atât de părăsit

încât adasta îndelung

într-o latrină de scânduri

și visa la o țară plină

de glorii, clocea pe chinci

doine uluitoare și când

ieșea după icoane divine

vii pe cer, avântându-se

după desăvârșire

o droaie de bastarzi puradei

țigani aruncau peste el

o ploaie de pietre

țipând: ”Nebunul! Nebunul!”

iar conu Mișuʹ își da

nădragii în jos și le

arăta curul urlând:

”Să mă pupați în  cur,

bestii blestemate!”

și o lua la goană.

Până la urmă

l-au sfărâmat

la casa de nebuni

alături de neamuri

îngropate. Postum

unii nemernici au scris

în batjocură că poetul

a stat prin capitalele

Germaniei și că a stat

cu regii și reginele la

masă, că blidul era

mereu pus pe masă

anume pentru dânsul.

Cumva dacă vei reveni

le vei da la acești canibali

de azi un fir de păr subțire

de la curul tău?

Renunțarea ta de tine însuți

mai pâlpâie în steaua dimineții.

Avea mai multă putere decât

un sfânt, mai multă cumințenie

decât pământul și el singur stă

drept martor al gloriei și rațiunii

sale. Nu te vor ucide. Străin,

îți vei găsi din nou o mamă

și o soție; soarele va răsări

și va apune pentru tine

ca și odinioară.   

 

LITERATURA MOLDAVĂ

 

Sluțenia ei se vede în înfățișarea

de biet animal sărac în anticamera

morții KGB-ul cu mii de câini

ai morții, în frunte cu cizma

cea mai proastă și mai grea

țiganul Mișka Cimpoi au prins-o

de chică, au torturat-o, au parcelat-o

și au ucis-o. Mortul l-au legat

de mâini și de picioare, au săpat

o groapă adâncă, dublă, au așezat

pe fund mortul, pe piept i-au pus

o piatră de moară să nu cumva

să reînvie i-au pus cruce și pe cruce

cizma proastă, țiganul a scris:

”Mortul a fost existențializant.”

”Da, e obositor să fii rău, ticălos,”

zise groparul ștergându-și sudoarea   

de pe frunte în gura lui

de porc-rinocer nu putea cânta

niciun greier. Doar grohăituri

se auzeau, totul în interesul porcului.

CATÂRUL NU SE PRĂSEȘTE

 

A venit varvarul cu mii de capete fîrnîind

și i-a violat vaca, i-a violat câinele, i-a violat

oaia, i-a violat vatra moldovanului și nimeni

n-a zis nimic, i-a violat femeia, i-a violat

copilul, i-a spurcat casa și nimeni n-a zis

nimic i-a violat glia, i-a violat altarul

i-a spurcat izvorul și nimeni n-a zis nimic,

i-au scos zeii din pietre, din copaci,

din strachină, din butoaie, din vin, din pâine

pe unii i-au gonit, pe alții i-au împușcat

și nimeni n-a zis nimic și dacă nimeni

n-a zis nimic au făcut din moldovan

un catâr cu aspect de lăcustă gheboasă

care ia ciomege și umblă vâj-margini

și-și mângâie vaca slăbănoagă în frunte

care-și întinde botul ca un câine să i se dea

ceva de mâncare și catârul cară în spate

în saci negri deșeurile varvarului și nimeni

nu zice nimic ‒ catârul nu se mai prăsește

și nici nu mai rage ‒ în gura lui sîsîie

un șarpe și asta e Okay adică e ”horoșo”.    

ȚARA DE GLORII

 

Țara asta e un coșciug cu capacul

negru bătut definitiv peste care

se târâie limbrici, melci negri fără

cochilie acoperit de limpezi lacrimi

de copii fără sare, înlăuntru nu ascunde

nicio nefericire, niciun os poate niște

putregai ‒ nu e decât un spectacol

de bunătate. La umbra lui canibalii

își rod gâtul și vânzătorii de valută

se cacă în pantaloni cu buzele

umede de crimă.