MAZEPA

 

***

Lui Mazepa coaiele lui ucraine

sar încinse în izmene

și-i bubuie strașnic în cap:

‒ Cu rusul la cur pe unde scap?

Oricum Isus va câștiga până la urmă

și va risipi a ucrainenilor turmă

coaiele încinse vor exploda

iar Mazepa se va spânzura.

ALEGERI

 

Nebuni scârboși merg la turmă

și fac promisiuni cu vorbe fierte

pe cerul gurii clocotitoarea că ea

turma va fi dusă la păscut

în pustiurile arabe și în tundră

și va da lapte gras, de 80 %grăsime. Aferim!    

PE SCENA POLITICĂ

 

***

Pe scena politică puturoasă

învăluită în pulbere de putregai

vezi aievea câini turbați rău

cum se transformă în măgari

pompoși care bat în lemn

cu copita ritmul fericirii

îndelung așteptate. Aplaudaci

urlă să țină minunea cât mai mult.

Atunci evadează sub stele câinii

turma se simte un singur animal

broască sau baltă, o creatură

a puternicului câine

agonizând, intră în casa pustie

a câinilor săi ca-ntr-o sinagogă.   

HORĂ

 

Astă pleavă ăst gunoi

astă pleavă ăst gunoi

cum ne-neacă în noroi.

Ce faci, Balamuc?

Tu care te vei spulbera pretutindeni !

Fanfară atroce în care nu mă poticnesc !

Crâncen scaun electric !  

EMINESCIANĂ

 

Astă pleavă, ăst gunoi

suge măduva din noi

și nu mai e nimic înăuntru

să ne susțină, ne prăbușim

și nu mai există niciun lucru

pe care sigur să pășim

doar întuneric mohorît

peste tot aș fi vrut hotărît

să mă duc într-un loc plin

de lumină, cu multe flori

și să mă gândesc la tot acest chin

închipuie-ți dacă într-o zi acești fiori

ar înceta, această pleavă

și acest gunoi s-ar spulbera

și de la miezul nopții pân’ la miezul

nopții și nici să plângi nu, nici să râzi nu

ci să călătorim la răni cățelite

prin aerul obositor infect

la suplicii prin tăcerea apelor

și a aerului ucigător la torturi

care râd pe colții canibalilor

în complicitatea lor atroce,

veninoasă, neostoită rupând

din noi, din carnea ațoasă

a noastră ce se spulberă

pe margine de mojar.

Vampira dănțuind dă cu banul

face cu ochiul, ne poruncește

să petrecem.  

CANIBALII FERICIȚI

 

Acești canibali ai puterii fericirii

ne cântă manele pe față cu prăseli

cumplite fac planuri ca să ne rupă

să ne fure ultimul sfanț să ne extragă

mâncarea din stomac ca ei s-o reingurgiteze ‒

acești canibali ne mănâncă banii noștri,

pâinea noastră, aurul nostru cuiele noastre

ruginite, carnea moale și ne lasă osul curățat

ca de furnici să se plimbe pe toate drumurile

gol pe-acilea și-n țeri străine: canibalii

și tot neamul lor strânși în bande de partide

ne mănâncă ca viermii neadormiți și se bucură

de binele care zic ei li l-a dat cerul și sunt geloși

doar pe câini câinii le-aduc doar rușine

și nenorocire. Dar ei sunt vii, vecinici reali.

ARMEANUL

 

***

Armeanul lepros, hoț scârbos

și rău umblă cu mirul subțioară

cu inima sovietică dată-n alb

într-o eră cu var și ciumă

se cuibărește-n raiul lui de papură,

păianjen roșu cu fire-ntinse-n labirint

tremură, temut, suge sânge și sămânță

cu canibali hilari șacali trăind pe înecarea

cirezilor valahe într-o valhala puturoasă.

Se dă cu mir răsăritean și moale cufureală

amară să ciugulească din mâna călăului

comunist rătăcind în deriva lăcomiei sale

mortale, foc și sânge, hulpav metec.