Scrisorile dintre Mihai Eminescu și Veronica Micle, în totalitate scornite
de canibali târtani lipsiți de suflet și
de bunul simț, hohme jidovești sună ca un scheunat de câini în săptămâna
brânzei. Se recunoaște în asta murdara educație de la origini a rumânilor. Ce legendă
scârboasă! Și pe urmă ce? S-au răzvrătit acești doi presupuși amanți împotriva
morții? Cui trebuiesc aceste trădătoare falsuri? Și acum organizează o falsă
licitație să le cumpere de la un plotoner de securitate care le vinde din SUA
statului român. Ce să facă canibalii cu o legendă câinească? Ei prefac gheața
în plumb. E acolo o frază tunătoare a lui Eminescu: ”Ah, câinele de mine, cum
nu te-am prins în călduri, Muți!” tipic jidănească. Și totuși curtezana Micle
lucra pe bani și nu pe miorlăieli țigănești gen ”mânca-ți-aș curul”. Aceste
scrisori nu au nici intimitate nici tandrețe e ceva câinesc.
No comments:
Post a Comment