Tuesday, 18 February 2025
DRAWING ”THE BIRD OF THE EMPIRE” IS FOR SALE. PRICE 10000 DOLLARS
RUMÂNUL AFURISIT
***
La Buhara-rest
la umbra plopului
rumânul afurisit
suge pula străinului fără rest.
E turc? E rus? E ovreu?
Nu contează, oricum
meteoritul o să-i lovească
și-atunci kaputt alăptarea.
Monday, 17 February 2025
TRUBADURII
Trubadurii dacilor
trubadurii tracilor
trubadurii dracilor
trubadurii bolșevicilor
s-au învățat să sufle-n cur
cu trompeta târtanilor
desprinși din Marea Moartă
desprinși din toate imperiile
care au venit aici să stea de vorbă
și să le zâmbească, lăudându-i:
”Ce piele moale aveți, mielușeilor!”
RUMÂNII
Rumânul e un catâr neprolifer
oriunde s-ar afla mănâncă
ciomege, ‒ la București ‒ ciomege
la Cluj ‒ ciomege, la Brașov ciomege
la Constanța ciomege, la Chișinău ‒
ciomege. Nicăieri nu-i acasă
nicăieri nu are unde-și pune capul
nicăieri nu poate să se puiască
deși se crede pe-aici stăpân
nu poate să puiască. Pe scurt
e un fel de dinozaur care foarte
lent evoluează spre mamifer
iar țiganii îi cântă la nunți
cerești manele.
Sunday, 16 February 2025
COȘMAR REAL
Vânzătorii noștri târtani
fornăiți scremuți sprijiniți
de oiștea țiganului aproape
răcnesc cu lapte condensat
cu bale în gât cu ton poruncitor
că noi nu suntem pregătiți pentru
un salt temerar pentru că suntem
oi leproase adastând în ungherele
de jos ale intrării, cu blană moartă,
ochii absenți, cu o expresie de câini
turbați, hămisiți, zboară tâlharul
liberal, de câini pedepsiți câini
lichele, orbi lingând insistent
talpa colonizatorului, a sălbaticului
imperialist. Și târtanii și țiganii
și europenii ne încropesc încetul
cu încetul destinul să ni-l impună
iar noi să stăm ca oaia la muls
lepădând căcăreze de plăcere
în căldare ‒ bestialii canibali
prin câteva fire ale unei clipe ne țes
întreaga noastră vreme aspră
și sumbră aruncată peste noi ca o glugă
pe când propriul nostru destin stă străin
somnoros, un ochi închis celălalt holbat
observă oscilarea noastră veșnică
fără s-o accepte sau să o respingă
iar oile mânate de târtani tâlhari
își măresc pasul până la dezmembrare.
Târtanii preferă nebunește să termine
nestingheriți pe cea mai moale parte
a coapsei oii de pe coasta Boacii
și țintesc și se zbenguiesc.
THE MAN WANTS THE MAN DEAD
***
The man wants the man dead
in front of this gate where
an atrocious microbe looks out
for you, they’re kept so well
by Darwin’s son and Freud’s little
girl and you know him so well
that you ignore him bursting
into tears nonetheless he already
works within you within
the diaphanous anthropoid
from down there from the bottommost
part where the dark darkness lies.
If you die from age, woe to your
skin, woe to your time and even if
you’re weeping, you drink the poison
and even if you’re bleeding you feed
the microbe and his bags.
WITHIN FULL LIGHT BEGINS THE AGONY
***
The death ‒ a blank page
where I write my name
and ditto like a song smitten
incessantly in the soul
without a stick, but with secular
humility in the same way
the sensations of this world, too
until the pencil gets lost
in the abyss within me
without a tone. At the hour
of the delight wrapped in shroud
once more smitten like a swarthy
jackass. Who knows with how much
stubbornness he withstands yet another
day like many others like two drops
of water within full light begins the agony.
Subscribe to:
Posts (Atom)