CÂINELE OLIGOFREN

 

Doamne, te rog, nu mi te revela

ca o nebunie a mea, nu te înțeleg,

ești cel mai rău, în fiecare chin

tu lipsești și eu sunt nevoit

să-mi dobândesc osul prin lingușeli

printr-o dragoste necontrafăcută

deși primesc în schimb șuturi teribile

și urlu în interiorul meu de câine.

Poate că tu ai creat câinele să sufere,

să latre la umbre. Dacă mă vei înțelege

vreodată anesteziază suflul vieții

să ajung și eu în Paradisul câinilor

și Paradisul să știe să privească câinii

cu condescendență fără să-nțeleagă

vreodată ce-s câinii.  

UN CAL

 

***

Un cal... un cal pentru această

curvă. Dacă are un cur așa de frumos

să-l arate la toți... Dacă o fut nu este

curvă ‒ strigă oligofrenul, și nu-i absurdă.

FIARA

 

***

Fiara ne-a zărit

și s-a oprit, nu se aștepta

să dea de noi acolo,

am fi putut s-o ucidem

căci temerea de fiară

neliniștește, fiara

întotdeauna se află

pe aproape în straiele

bolșevicului belit, albinos.

Dar nu știm încă dacă

merită osteneala

de a o lua în seamă

și de a ne abate viitorul.

Acolo unde suntem

noi ne puim și nu există

temere urgentă de aceste

fiare ce se descompun.

BOCETUL CANIBALULUI

 

Lacrimi, lacrimi ce din mațe

îmi țâșnesc, tătarul mort

e al inimii mele purtător,

mai tare m-apleacă, cad

în genunchi. Și tătarul îl leagănă

între picioare ca pe-un câine

buiac. Vreau să vorbesc;

trupul meu s-ar risipi

dar mă mișc împleticit târâș,

pe brânci, într-un spârc de drac

mă preschimb și nu mai pot

să plâng ‒ destinul meu e să fiu

câine hain, sinucigaș și nici

nu știu cine mă-ncalecă, ceva

de necuprins mă gâdilă la picioare

și nicio reacție nu am.  

SOARTA UNOR ANUMITE FIINȚE

 

***

Soarta unor anumite

ființe au sentimentul

de a crede că sunt niște

puli lungi cu coadă lungă

și se gudură printre diferite

picioare ca pe o masă

turnantă și iată-le date

pe mâna marii conjuncturi

a sugătorilor de sămânță

și finanțe, bolșevici

pensionari, morții

de odinioară.

CARPAȚII PĂDUCHIOȘI

 

***

Carpații păduchioși

copiii Domnului aici

își iau gâtul și așteaptă

vânturi benefice

pe trupul mă-sii

torturate și dau

din buze mărunțel, făloși.

ÎN FIECARE VIAȚĂ

 

***

Și în fiecare viață

același și ceilalți

cel ce bea vinul ucide

pe cel ce face vinul

altul ucide furnizorul

sau clientul, nu au

de obținut decât avantaje

imaginare ‒ o societate

trăiește din iluzii și prejudecăți,

imagini de acte, morții

s-au întors, teologale

dobitoace ale inteligenței

sperând să vadă

al lumii sfârșit.