Citesc Istoria critică a literaturii române de Nicolae Manolescu -- ce tortură cu instrumentele inchiziției -- te agresează o faună de sunete bestiale -- urlete de șacal, schelălăit de câini, miorlăituri, sâsâit de șerpi, de gânsaci, cotcodăcit de găini -- toate ființele încărcate pe Arca lui Noe înaintea pieirii presimțite încep să urle cu disperare ca un singur monstru -- nici urmă de rațiune, mintea e suspendată. Ce pericol îl amenință pe acest găinar națist cu labe păroase să scoată asemenea sunete pe fundalul unui clefăit de bestie flămândă în mocirlă ? Ciudat că în scrisul ipochimenului flecar nu e nici urmă de instinct. Cartea aceasta e o mânjitură grețoasă pe obrazul culturii române. Ce găinar ! Ce căcănar ! Ce mai câcălău ! Și când te gândești Ministerul culturii îl adoră. La modă sunt doar căcănarii, găinarii și fofârlingarii. Pare-se că Leo Butnaru, basarabean de limbă română, a zis la Chișinău: ”Ăta prastitutka Nicolae Manolescu nastoiașcii dalbayob, sân prostitutki Trotskogo, nihuia ne kumekaet v literature.” Câtă dreptate avea marele poet, agent de legătură între cele două culturi moldavă și valahă și plătit de statul român pentru această activitate neobosită.
No comments:
Post a Comment