Drawing "The Creation" is for sale. Price 10000 euros. Who wants to buy it please email me at the address vladneagoe52@gmail.com
MELANCOLIA FULGERULUI Vlad Neagoe are cosmognia în sânge. Închipuirea sa e inflamantă de spectacole terifiante, de convulsii metaf...
Drawing "The Creation" is for sale. Price 10000 euros. Who wants to buy it please email me at the address vladneagoe52@gmail.com
***
Trecuta lume s-a schimbat la față
martorul din vechea țară se uită
cum îl mânjirăm ca pe un tâlhar
sărac și hăituit, albastre sunt
cerul adânc și apa adâncă. Roșu
e sângele și focul, osul e alb și e viu
părul nopții cade negru peste fețele
noastre, câinii cenușii se ascund
sub cenușă, săracii răpuși de teroare
ca dobitoacele sunt puși la păstrare
în niște cutii de zinc. Canibalii
cu spinări de omizi îi urmăresc
pe strada mare pe când cerul
prevestește un alt cataclism
un cap de pește rânjește
de după un zid de pe care cad
foi suple de metal peste cărnăria
de mamele ale femeilor osoase
ce vând brânză.
Drawing "Kudos" is for sale. Price 10000 euros. Who wants to buy it please email me at the address vladneagoe52@gmail.com
Românoșii, câinoșii, șerpoșii, leproșii
jos sub picioare; sus jidanoșii libidinoșii
băloșii, porcoșii, țigănoșii, mâncăcioșii
jupuitorii de vii se lovesc unii pe alții
pe la spate și apoi brusc se pupă-n cur
cu zgomot de sticle destupate unul
pe altul, perfect simetric. Așa-i armonie
și stabilitate iar pe cei morți de foame
și pe cei morți de plăcere îi ascund
în gropi comune, cât mai adânci.
Bărbați și femei, care sunt
cotețe de câini cenușii, par
nevinovați, cu vorbe dulci
sufletul lor se târăște afară
din ei și-și arată acea gură
roasă de eroziunea scârnavă
a balelor plăcerii. Inima lui
e un câine cenușiu și o femeie,
o cățea cenușie, l-a îndemnat
s-o călărească, s-o terfelească.
Amândoi au gurile galbene
de otravă. A fost aruncat
peste trupurile lor var nestins
varul e osul însetat până înghite
și sufletul și clipa de fericire
indescriptibilă.
Sunt fericit că pe lumea asta există
mormântul și pot băga în el
pe nenumărați oameni care scot coarne,
care-s molii negre cât o aluniță păroasă,
bestii cu labe mari ca niște lopeți
ca să-și poată săpa galeriile subterane,
pe alde Nea Bălosu care le știe pe toate
și se cred că au os de conducător
și pe alți viermi lingăi. Cimitirul meu
poate să fie nesfârșit de larg.
Eu mă consider un împărat Caligula
eu plasez puterile pământului
și ale sângelui peste cele ale libertății
de expresie, eu îngemănez moartea
cu violența, eu voi zămisli voluptoase
pasivități ale obedienței totale, sunt
convins că Patria a fost violată de golani
vagabonzi în timp ce dormea. S-a culcat
sănătoasă și s-a trezit beteagă și astfel
în țara asta s-au declanșat nenorocirile
dinamice. Avem o cultură ca o imensă
latrină într-o pădure pustie. Nu văd
decât mameluci, tîrîturi și lingăi
în toate demnitățile. Justiția e un bordel
plin de mister, nu o iluzie, este o greblă
uriașă de adunat bani, nu paie sau fân.
Omul obișnuit așa cum mă preocupă el
va fi un miel cumsecade. Astfel a vorbit
canibalul despre sistemul dreptului natural.
Sclavii au nevoie de cât mai multă muzică.
***
Să înveți să știi cum să treci
printre oameni, care doar
în aparență oameni îs,
cum să acționezi mai puțin
stăpânind tot mai mult.
Pe aici sunt făpturi
care nu cred în nimic
și nu iubesc pe nimeni,
nu au niciun dumnezeu
de la origine până azi
poartă în ei un pustiu
înfiorător pentru ăștia
te-ai născut pentru
a te autodistruge,
ei doresc ca vântul
să bată mereu din aceeași
parte, noaptea sufletele lor
se târăsc afară din lași
asemenea câinelui cenușiu
cu botul putrezit de turbare
ce se târăște printre cei adormiți.
Noaptea văd câinii cenușii
târându-se afară înălțând
urechi lungi și ronțăie întunericul
și ale căror visuri sunt câini cenușii
cu boturi galbene din cei mincinoși,
din hoți, din oameni fățarnici,
din trădători, ei sunt casa câinelui
cenușiu. Ecarisaj agitat căzut
dintr-un obscur dezastru.
Dar moartea nu înseamnă odihnă.
Bancherul
porticul spre moarte
datornicii putrezeau
în fundul ochilor săi
de pește și acest miros
lacom de mosc ce te duce
cu gândul la petele de petrol
pe mare, la înec. Bancherul
șovăie să sară peste geam
sau să se spânzure.
E plin de sănătate
s-apropie de geam
și el iată mă urăște
bancherul dăruiește
bancnota verde a morții.
***
Câinele sare-n apă și putrezește
omul sare-n mlaștina adâncă
și putrezește, restul câinilor
cenușii sunt în cenușă, întreg
lăuntrul apei se gândește
în liniște la țările pânzei
de păianjen unde pisica-tigru
e hrănită cu carne omenească
sub ochii zeilor plini cu uraniu.
Rămâne de văzut unde e Diavolul
care bagă de vii oamenii în a morții
lume mută, dar și ”diavolul”
e apanajul unei absențe, a canibalului
laolaltă cu angajatul. Toți aleargă
prin labirint și sar în cloacă.
Și nu mai e întoarcere la om.
Zeii coboară ca din Scriptură
și șterg urmele zămislirilor.
***
Un canibal a căzut în genunchi
la picioarele preotului sub patrafir
lângă altar. Preotul surd acolo
asculta confesiunile. ”Vai părinte,
am făcut un lucru groaznic.
Mi-am omorât mama.”
‒ De câte ori, nenorocitule?
‒ Nu știu părinte. O omor
în toată ziua, în toată clipa
de când mă știu.
Un surd e un surd, un orb e un orb.
‒ În spate e un perete, caută ușa,
nenorocitule.
Dumnezeu e mereu aici, dar noi
nu suntem aici.
***
Ultimul script
bun, ieftin și frumos
bun pentru toți, bun
pentru fiecare
e ca o curvă scânteietor
împopoțonată care te invită
la o siestă. Scriptele lor
aduc educația, emulația
raselor, claselor, copiilor,
fiarelor repaos și vertigiu
în vintre. Toate ferestrele
sufletului se-nchid.
Drawing "What are you doing, man?" is for sale. Price 10000 euros. Who wants to buy it please email me at the address vladneagoe52@gmail.com
La ce bun să te căznești să trăiești când
totu-i zadarnic când a trăi înseamnă
să treieri pleavă, înseamnă să arzi
fără să te-ncălzești. Mereu auzi
un clămpănit uzat cu amirosul rânced
însoțit de mucegăire și cel care mereu
treieră pleava râde și mânuiește flagelul.
La cei turbați, turbat e totul, porcesc
devine totul la porci și văd lumea însăși
un monstru nămolos, seceros, ciocănos,
hrăpăreț și n-au văzut lumea decât
pe dinapoia ei, animale de din dos
uitându-se la al lumii de din dos,
dinapoi, pe brânci în care multe lucruri
în el duhnesc și cel din urmă și cel mai
bun stârnește scârbă și acesta trebuie
depășit, surclasat. Așa că toți umblă
tupiluș, toți întunecați la față cu gura
înfundată și capul plecat toți cu mersul
răsucit, împletit, poticnit ca câinii în rut
se mișcă unul după altul făpturi diforme,
scofâlcituri, stârpituri mongolo-tătăroase,
țigănoase, hazare, harhare cu arhetip
blestemat la Marea Moartă ce borăsc
într-un chivot, evreii Estului gloduros
cu mintea scămoșată o hoardă de fătălăi
fără cheag, fără ciment, fără căpătâi,
aleargă și clămpănesc și fură unul altuia
pula băuți la chiolhane. Ochii lor sunt
fugace, sunt lipsiți de centru nu au
un ”eu” real în miezul lor nu-i decât
un gol negru învolburat de furie.
Nimic specific decât uciderea și moartea.
Se extaziază de la diareea aproapelui
și cad într-o criză de isterie: sunt țoape
idioate, împopoțonate corcituri importante,
corciturile unui ținut corcit și în țoape
n-a sunat niciodată speranța ‒ moartea
mereu le sună sub pământ ca un șarpe
cu clopoței și ei rânjesc ca un cap de pește.
Drawing "Mioritica" is for sale. Price 10000 euros. Who wants to buy it please email me at the address vladneagoe52@gmail.com
***
Aici în țara morții, țara care a revenit
la haos mereu se treieră pleava
și cel ce mânuiește flagelul râde
unui asemenea nebun ar trebui
să i se smulgă limba ce urlă: ”Numai
democrația, restul e zadarnic.”
Aici se luptă doar ca să smulgă
ochii de pe chipul lui Dumnezeu
pentru ca fluxul vieții să sece.
Acești oameni avuseseră cândva
un suflet și îl pierduseră din patima
suptului. Pivotul focului fusese
nimicit în ei și viețile lor începuseră
să se rotească în direcția inversă,
împotriva mișcării soarelui.
Au expresia răsturnată în ochii lor,
expresia nimicului, a vieții
care se rotește în direcția inversă
și nimic nu sclipește în ea,
nicio flacără nu le luminează fața.
Și ce abandonare, ce abandonare,
ce abandonare!
Literatura română are pohta să hrănească
soarele cu tot ce-a sacrificat în cloaca ei,
dar soarele nu se întoarce niciodată cu fața
la ea, preferă să moară de sete, iar în orgoliul
ei literatura română s-a-ntors cu spatele
la soare înotând prin glod. E bolnavă,
se răcește și se micșorează, se tulbură,
nu mai are destulă vlagă ca să risipească
pâcla o pâclă cleioasă, gălbicioasă, întinsă
pe câmpie, de la o costișă la alta ca o bucată
de pânză veche peste un sat lărgit. Ziua
a devenit ceva cenușiu și tulbure
care se destramă domol dincolo de noapte
ca un scris încâlcit, păduchios, de cealaltă
parte a norilor ca în dosul unui geam
năclăit. Această permanență neobișnuită
a pâclei o face de necitit. Bătrânii se apleacă
să citească în vechile cărțoaie profeții,
iar generația mai tânără face pasiune
să citească horoscoape iar soarele pretins
hrănit cu literatură se va revărsa roșu
și va dispărea. De ce Dumnezeu este
atât de zgârcit cu talentele la români
nu se știe, se știe că pe aceste meleaguri
aleargă niște cimpanzei unul după altul
ca să-și rupă capul, sunt orbi care nu cunosc
lumina zilei iar holera plutește în aer.
Drawing "The eternal passing" is for sale. Price 10000 euros. Who wants to buy it please email me at the address vladneagoe52@gmail.com
Liberalul prinde ciocârlanul
îl fixează, i se uită țintă în ochi
îl studiază îndelung până devine
fantomatic, apoi îi sucește
gâtul ca să nu se mai întoarcă
înapoi să se întâlnească
cu fantoma sa iubită și să uite
de lipsa ei, cu ochii scoși.
Domnule Manolescu,
***
S-a risipit rumoarea;
orașul s-a golit, Judecătorul
șontîcăia pe trotuar ca o pisică
pe țigle încinse, în urma lui
o haită de câini înfometați
și eu mă întorc la casa mea
câinii au amuțit, au fugit,
s-au întors prin bârlogurile lor
din munții de gunoaie ale orașului.
Numai Judecătorul umblă
de colo-colo ‒ nu se sperie
pare muncit de gândul sinuciderii.
***
Te omoară de tânăr canibalii
umflați de-ngâmfare în acest țarc
cufurit, gură opacă, lavă de bale
galbene de turbare, tronurile
Apocalipsului răsturnate
cu picioarele-n sus de mânie
năruindu-se; noaptea aici
nu se mai sfârșește, numai
pietrele visează în vale.
***
Dracii vioi aleargă
către acești sălbatici toropiți
care abia clipesc; îi calcă
pe picioare și le scuipă
în gură, în fundul gâtului,
încep să tușească, nu vor avea
în ce să moară. Pe cărările
dosnice ale aerului cei morți
se târăsc ca niște potăi.
Când l-a văzut tătâne-su apărut
pe lume, galben și neîmplinit
privindu-l cu niște ochi reci
din fundul capului, negri și lucitori
ca de șarpe tătâne-su se-ngrozi
simțea suferința și pieirea, păcatul
și infernul, simțurile îl părăseau
se zbătea în agonie. Noaptea
l-a învelit într-o hârtie de sac
de ciment și l-a aruncat la lada
cu gunoi, dar uitase să-l stranguleze
și urla până la 4 dimineața
când vecina bătu la ușă și-i ruga
să-și ia copilul în casă că nu poate
dormi. Mumă-sa l-a ridicat
și l-a încălzit la sân pe când
tătâne-su gemea cu fața la perete
îngrozit vroia să moară el
să nu-și mai vadă pruncul ‒
avea pecetea nenorocirii o pată
neagră ca o omidă care cobora
de pe frunte pe tâmplă până sub bărbie,
neagră și cu păr. De acum, mumura,
acest plod îmi dă foc la închipuirea
mea cutremurată de întunecate vedenii,
mă va cufunda în zbucium și sufletul
meu pornit pe calea Dreptății nu va mai
putea lupta cu Satan cel dornic să mă pună
la caznele leninismului. Milostivește-te
de mine, Isuse, ajută-mă să scap de acest
miner al duhorilor pieirii. E minerul
diavolului și va scoate nesfârșite duhori
din pământ și va duce la pieire mulțumi,
mase. E peste fire de jalnic. Băiatul acesta,
minerul acesta se preface de pe acum
că n-are de gând să trăiască, mort dreacului.
De ce se preface că n-are de gând să trăiască?
”Ne-a stricat pacea,” a zis mă-sa, ”minerul acesta
o să ne tragă juvățul.” ”Da, da e dușmanul
care ne-a luat libertatea, ne-a distrus tihna
ne-a îngrădit și nu ne mai putem mișca liberi.”
”Auzi, tu, bă, minerule te-ai născut bătrân
și vrei să ne mănânci zilele, uite sting focul
și lumina și plecăm de acasă și te lăsăm
singur să tremuri și să rabzi de foame
și când ne-om întoarce să te găsim învinețit
și cu lacrimile înghețate și apoi te scot
în ogradă și te las să te lingă câinii pe la gură,
să muște câte o halcă din trupul tău,
să te mozolească purceii, ori te duc pe câmp
și te leg de-un trunchi de copac să te bășice
furnicile și păianjenii și să vie un șarpe la tine
să-ți intre pe gură.” Iar pruncul surâde
inocent și fericit încântat de vocea tătâne-su.
Și a ajuns o haimana bătrână cu obraz încă
de copil, jalnic și dezolant, dar se făcu ofițer
de Securitate și cu o patimă infernală băga
la pârnaie cu zecile de mii, îi tortura și nu
se sătura. Acum băiatul cel rău îmbătrânește
frumos și mai savurează dezastrul, face
ca moartea să se bâlbâie, să-și înghită cuvintele.
Drawing "The construction of the new man" is for sale. Price 10000 euros. Who wants to buy it please email me at the address vladneagoe52@gmail.com
***
Acest închipuit, scrib osândit
printre spiritele meschine
și viciate de afectare e mai presus
decât un porc ‒ nu scapă prilejul
să se uite la el dintr-o parte
când străbate noroiul sau când
mâzgălește ceva ‒ zice că a urmat
întotdeauna instinctiv o stea
invizibilă... dar șia că-i steaua
Câinelui: se respectă ca un câine
dar se laudă umflat că el este
ca o pâine cum a fost mă-sa,
și ce pâine ! înaintând în această
sordidă prăbușire a lumii.
Albert Camus ‒ revoltat pe 2 ¼ în rest slugă la câini și nu degeaba. Iar
scrisul său e bățos de neam prost care știe multe. Teatrul său e o pramatie
zbârlită. Nu era menit pentru literatură și asta îl deprima. Situația în care
era pus, de a circula ca o monedă falsă, îl făcea să caute moartea cu
lumânarea.
***
Materializarea Universului
a dus la zeificarea tehnicii
și a exploatării omului, legitimă
pentru poliedre și reacții chimice ‒
răni adânci se sapă în carnea
lumii de-o uriașă mașinărie
anonimă Omul masa, această
ființă ciudată cu ochi și plânsete
moare de foame pe câmpuri
intoxicate și va ajunge
să se transforme în lucru,
un lucru cu orgoliul ridicat
împotriva lui Dumnezeu
un lucru monstru angrenaje
ale unei mașinării factori
într-un sistem ‒ cât de departe
suntem de vremea când oamenii
se simțeau fii ai zeilor care au luat
cu ei liră și flaute în falduri albi
de lumină și s-au dus dincolo
de timpul de a muri și a te naște
obosiți de viață tinerii suferă
ca și animalele din captivitate
nu se mai înmulțesc. Anorexia,
bulimia, drogurile și violența
le hașurează sufletele zgomotoase
suferă spaima de-a muri de foame.
Drawing "The earth goes on revolving, man!" is for sale. Price 10000 euros. Who wants to buy it please email me at the address vladneagoe52@gmail.com
***
Cu talpele-n sus curvana
se simte transportată-n Nirvana
otrava diavolului îi picură pe buze
îl urăște cordial, dar iubește și suge
îi face semn încă o dată el vine demolat
îl îmbrățișează, el geme emoționat,
emoționat, emoționat și iar o răsfoiește
ca pe o carte veche, știe cât îl iubește
câte-un strop, repetat, lăcomia.