Featured post

REFERINȚE CRITICE

MELANCOLIA FULGERULUI      Vlad Neagoe are cosmognia în sânge. Închipuirea sa e inflamantă de spectacole terifiante, de convulsii metaf...

Friday 29 September 2023

RUGĂ PENTRU CANIBALII MOLDO‒VLAHI

 

O, Doamne acești exterminatori complici

dau cu tine de pământ: îți poartă pică

că n-ai umplut gura lor cu cele mai gustoase

fripturi, cu cele mai aromate băuturi

și nu le-ai așternut patul cu cele mai

voluptoase muieri, cu copii pe care

să-i molesteze că nu le-ai dat un trai

ușor pe degeaba și nările lor s-au umplut

de orgoliu, ochii li s-au belit de fudulie,

umblă umflați ca curcanii cu morgă

de hatman, de general rus, corupți,

necinstiți, cruzi, fără minte, cu alură

de fătălăi și cu gura ce le merge meliță

ca la pizda-n târg ‒ mereu la pândă

să înhațe un covrig, o avere, sau o parte

din banii bugetului s-a făcut frate cu dracul

și are o moacă și minte acționează de sus

în jos, în mațul gros și de-aia se mănâncă

între ei cu ură ca câinii, cei tari îi strivesc

pe cei slabi și-i țin în neagră mizerie

le iau ultimul sfanț, pâinea de la gură

femeia de la pulă și-i îmbrâncesc în tot

felul de gropi ‒ acești canibali inconștienți

se sfârtecă, se lichidează unii pe alții

cu o mare satisfacție și te-njură pe tine

Doamne de mama focului, iar popii

fățarnici în biserici mai mândri decât

dracul îi binecuvântează se roagă

de plesnesc pentru sănătatea și bunăstarea

lor de fac să se cutremure iadul și însuși

Tartorul cel mare când îi aude lasă totul

baltă și aleargă să-i pupe, să le tragă

clopotele și le prezice viitorul, au mutre

scârnave pocite, borâte și dondăie ca nebunii

mai mulți deodată dondăie nebunii pun

la cale tâlhării îmboldiți de un vierme ghebos

cu coarne care le ține loc de suflet, aceste

sucituri de maimuțe sar din creangă-n creangă

umblă langa și împrăștie toate valorile pe care

omenirea le-a adunat de mii de ani și se cufure

pe tot ce-i sfânt și urlă tare. Tu, Doamne, dă-le,

că ei nu simt cum bat spre tine toate, la aceste

animale care au obiceiul turbat de a suge pula

cnutul de fier al rușilor care să le taie pielea

s-o despăroșeze și să-i evanghelizeze dă-le

lăcomia americanului ca să plesnească

dă-le pofta de acuplare a francezilor ca să

li se usuce toate glandele, nu vezi tu sufletul

lor cum apare în fața Ta ca o tenie neagră

râvnind să te înconjoare pe dinăuntru și

pe dinafară strălucind de seve supte de 

la animale ce-ai de gând să faci cu ei?

Ce-ai să te faci, Doamne, dacă ei pier?

Sfarmă-le oasele ca pe cioburi de urcior

sfarmă-i și pulberea o presură sub copacul

de care s-a spânzurat Iuda, ei pe Iuda

îl iubesc, pe el îl scarpină la tălpi și îl pupă

spânzurat de creangă ca în urma lor pustiu

de fier să rămână, dar când cade pe hotarul

lor câte o schijă de bombă rusească se cacă

de frică și cotcodăcesc ca găinile zburătăite.

Doamne scuipă peste acest glod și rostul

lor dispare. Poate nici nu l-au avut niciodată.

Doamne, ce te distrează la aceste jivine

fără minte. Doamne, mai întâi dă-le cnutul

și legea pʹormă vei vedea cum îi îngropi.          

Tuesday 26 September 2023

MY POEMS IN THE JOURNAL "THE SEATTLE STAR"

 Hello, 


my poems were published in the journal THE SEATTLE STAR in the marvelous City of Seattle. 

To read them please follow this link: 

https://www.seattlestar.net/2023/09/and-the-worlds-memory-moves-part-one/


This is the email I received from the publisher:


Hello Vlad!


Sorry about the delay! I have a poetry reading myself this Friday the 29th, and I’ve been trying to finish the last two poems. In fact the last meeting was with the musician whom I am accompanying (flute and viola!). I have therefore had a long time away from the computer (I still write poetry with a pen) and away from email.

To add the clavé to the three-bongo beat: I’ve decided to print your poems ALL WEEK at the Seattle Star. Starting today. You can find entry #1 here: https://www.seattlestar.net/2023/09/and-the-worlds-memory-moves-part-one/

Tomorrow I should have your second entry at 9 am Pacific Time, so UTC -8.

These are absolutely brilliant. I would love to have them on my bookshelf. I’d gladly sacrifice some trees for that.


Cordialmente,
Omar

 



Sunday 24 September 2023

ARGHEZI A PRINS PE NEFÂRTATE

 

Tudor Arghezi a năpârlit subit pe turbate

a pus laba pe Nefârtate

l-a strâns de țurloaie

pe ploaie

ca-ntre făcliile pădurii mare,

tresare, zbiară tare, între fălcile

rîpei de supărare

vântu-i cântă a gol rostogol

șoptește prin spini o întrebare:  

Nefârtate ce are? Ce-l doare?

Nătâng îl trosnește cu cârji

de irozi și vlădici și aprozi  

să se roage pentru el pentru bani rozi

în isonul dracilor schivnici

cu plânșii ochi mici imnici

și coarnele rotunde că nu știe

pe drac cu ce să-l mai îmbrace    

că eu îi plâng pe toți necurații

care se pupă cu săracii.

LUCIAN BLEAGA MARE FILOSOF AL PIETREI

 

Aritmetica, da da, aritmetica

geometria, da da, geometria

metafizica, da da, metafizica

timpul, da da, timpul

spațiul, da da, spațiul

toate stau pe sub plopi

ca pietrele, anotimpurile

se-nvârt și pietrele stau

sunt ale părinților

pietrele și toată această

filozofie de ceară trebuie

băgată-ntr-o bortă

fierbinte, într-o peșteră

în vâlvătăi ca să putem

spune: ”Existențializantul

se topește, dar pula mea

va trece prin morți

să-ndrepte gura mai departe,

mult mai departe mult, mult

mai departe. Dă-i la deal,

dă-i la deal, dă-i la vale,

dă-i la vale, dă-i la deal,

dă-i la deal dă-i la vale,

dă-i la vale, la vale, la vale, la vale.”    

  

BLEAGA ‒ BLEGUL BLEAGHIUL ȘI PUȚINĂTATEA MINȚII SAU OMUL DE LEMN (LIMPEZIRE)

 

Un Pan cu falca de jos retrasă

bârzoi ca un taur veșnic înfuriat

dar apatic, prostit își construiește

propriile imagini sucite lemnoase

și dantele de nebunie cu teama

de a muri înaintea primăverii,

pe propria sa axă o să troneze,

un Olisbos în cerul senin, timp

de-o lună așteptând-o pe Veturia

s-o lingă nerăbdător pe marginea

peșterii și-a îngropat în nisip

voievodul, acest Olisbos crăpat,

mângâietorul, fără sfârșit, iară

și iară l-a dat pe tâmple, pe gură,

printre degete netezimea ce visează

pielea roșie a pizdei până adoarme

în peșteră și simte: în somn sângele

meu ca un val se retrage din mine

înapoi în  părinți, în pizda Veturiei

iată-i coboară-n lut părinții șacali

scheunând rând pe rând în timp

și din hoiturile lor în noi cresc

grădinile cu prune, cu mere, cu pere,

cu salată. Ei, morții mă-sii vor să fie

(nu pot refuza funcția) rădăcinile

prin care ne prelungeam pe sub

pământ ca râmele, ca șerpii, ca teniile  

se-ntind părinții domol pe sub tălpi

în țărână, pe sub pietre în timp ce

în lungimi noi ne-ntindem ca mădularul

lui Hogea și adastăm să-nflorim într-un

porc și-ntre porci fericiți fericiri

ne-mprumutăm și suferinți și apa vie

de pe vetre și jăratic din peșteri, întins

ce Pan ne îndeamnă să fim ca el,

s-o sărim toți pe Veturia și-a purces

alaiul dănțuind aventura lor se pătrunde

suprafirească: "Asculți tu un cuvânt Veturia

eu am un mădular cât un vârlan admirabil

și tu ești cucuoană de ministru, ascultă

ce bănuiesc despre lucruri. Cât țin hotarele

ele ne-ncearcă, ne împresoară, ne iscodesc

suntem împrejmuiți de pizde. Să te las

în casă să te-alung. Vai de pula mea!"   

  

DEPORTATUL

 

Treaz, între ora beznelor și zori

umbra și sunetul ca de coșmare

i-au rupt ușa, monstrul s-a ivit

în haine militare cu pistol

cu accent gutural de calmuc

cineva gonea pe altcineva

în jurul casei, o gheară puse

stăpânire pe copii, muierea

plângea la icoane în patru labe

țipând i-au smuls, i-au aruncat

într-un vagon de vite, sculându-se

au găsit cu spaimă mare pietre

mari, zăpadă, o mină dincolo

de Cercul polar un glas de brută

mereu răcnea în întuneric. Oasele

lor și azi sunt strivite sub picioare

peste care umbre de-aripi de ciori

ca bete plutesc ‒ vedeau schelete

din codrul Judecății de Apoi

stele plutind și scufundate-n

stele și mari tăciuni căzând

peste gardul de sârmă ghimpată

unde suflă o suflare de pucioasă.

  

Saturday 23 September 2023

AICI ÎN ABSURD

 

***

Acilea curge absurdul absolut

ca o scroafă cu milioane de țîțe

la care sug inși rozalii ca niște

purcei bărbieriți în jurul cărora

canibali exaltați joacă ”sîrba” ‒,

ora cea nouă e și mai veche

e și mai prăfoasă, într-o pauză

jelesc soarele care cred ei că

în curând se va stinge departe

de oamenii care mor în azile,

mor cu zile torturați și-nfometați.

Aici în absurd toți visează

să-i ucidă pe toți.  

HUINELE ȘI MANELE LA ROMLIT

 

Romlit publică numai defazați cu mintea retardată, texte de poezie și eseu smintite, smucite fără nicio legătură cu o realitate oarecare. Prin urmare acolo la RL funcționează cadre de la durdom pentru durdomi și oligofreni. E o prelungire a balamucului de la Bălăceanca ce cântă cu balalaika. Care-i pe acolo ”durdom” e veleitar.

Tuesday 19 September 2023

IOAN ALEXANDRU ALIAS ION ȘANDOR JANOS BASTARD BOLȘEVIC FIUL HUNILOR, NEPOTUL LUI IAGODA

 

Acest asasin înăscut avea visuri vâscoase

ficații lui filtrau rășini mai veninoase

decât veninul celor mai veninoși șerpi

și veninul îl exalta să scrie la ”ohrancă”

cele mai nebune delațiuni despre rumânii

care locuiesc Ardealul, șerbi sălbatici,

deșeuri umane, îi visa pe toți adunați

într-un furnicar și spulberat cu o lovitură

de bocanc să fugă cu bisericile lor de lemn

în spinare așa ca furnicile cum își cară

ouăle când un nemernic împrăștie tumulul

lor casa cu multe galerii, acest hun asista

la rumâni iscoadă și voință de distrugere

spiona biserica și slujitorii ei, spiona

mințile luminate și le mânjea în denunțuri,

dar mai ales în versuri pocite și neghioabe,

sunând gutural ca la mongoli: turma

de porci canibali ce poartă în burtă câte

un drac scârnav se balegă pe uliți,

din scârnă fac sarmalele în clocote pe foc,

pruncii în țărână se ghiftuie, le amestecă

cu prune acre precum lăturile pentru porci

pe gura izvorului unde odată hunii

își adăpau caii, din bălegar ies șobolani

cât iepurii de grași și-n scorburile de salcâm,

lele, curve, șerbe rumânce își lasă fătul

să putrezească și din ei nu iese abur uman,

ci abur de porci purtători de draci, viermii

din hoiturile lor ajung la rădăcina frunzei,

laptele-n țâță miroase a opincă arsă părul

de câine se adună-n gurile lor pământu-n

cimitir a crăpat până-n moarte dornic

să-i înghită pe șerbi ca să-i facă viermi

în bălegar. Frigul și veninul s-au cățărat

în el și i-au ars măruntaiele în negre flăcări,

în urmă pustiu rămâne și pârjol. Cioturi

sulfuroase de oase și-n mormânt îi stau

în gât. Bolșevicii l-au boit poet.     

  

Monday 18 September 2023

DUPĂ ANA BLANDIANA, O COABĂ NEAJUNSĂ CLOȘCĂ ‒ CUMĂTRA LUI M. EMINESCU ȘI A LUI BREJNEV ‒ LIMPEZIRE

 

Odaia mea avea ochi de copoi ferestre

urechile lor îmi acopereau pântecele  

lipite una de alta și șobolanii ieșind

din borte cântau: tu trebuie să stai

crăcănată, cu picioarele paralele cu trupul.

Degetele lor în borte arătau trupul meu

burdușit cu pâri, delațiunile nescrise

și eu gemeam, oftam, mă scremeam  

dar nu am țipat: pleacă de-aici,

șobolanule; eu i-am mângâiat coada

lungă, l-am pupat pe bot și i-am zis:

”Suntem chit.” Dar el era un șobolan

ciudat i se părea indecent să-mi scoată

puloiul din gură. Odată m-a sufocat ‒

în liniștea mare auzeam ghearele lui

cum scormonesc în mațe, în matcă

acolo lăsa strălucitoare urme neprecaute

șobolanul n-a fost prins niciodată: era

întuneric acolo și frig. Eu stearpă vedeam

vidul, rotindu-se în jurul meu, în jurul lui

iar pe pielea mea cămașa păroasă s-aprinde

ușor și miroase a pucioasă.  

DUPĂ AD. PĂUNESCU BASTARDUL LUI NICOLAE CEAUȘESCU ȘI FINUL LUI BERIA ‒ LIMPEZIRE

 

Când te izbesc cu hoitul meu

pe tine ființă sfrijită, neputincioasă

îți aprind gâtul înfășurându-l

ca pe o funie pe brațul meu

pânʹ la cot ‒ pleoapele ți-s pline

de sânge, oasele-ți trosnesc

mărunțel ca niște șerpi împleticiți

în rut un trosnet continuu și uscat

îți țin capul tău în mâini părul

pe stâlpii roșii ca să știi că

pe pământ forța înseamnă

să mănânci carne. Moartea

urechile și-a lipit două câte

două cu mâinile mele de osul

capului uman. Miroase deci

a abur greoi de bolșevic ars,

de cal care a fugit și nu va

mai veni. Bastarzii bolșevici

mai scurmă prin noroi

după hoitul lui.

 

Sunday 17 September 2023

TÂRÎTURA

 

El căcănarul, el e găinarul

el e stârpitura, el e târîtura

el e analfabetul funcțional

el e canibalul ce suge

schmuckul puilor de năpârcă

de la Marea Moartă ‒ a fost

bătut în cap de tac-su că

i-a mâncat murătura

molestat de mă-sa handicapat

opac, un deșeu astupat gâfâind

printre deșeuri a lăsat urmă

bale puturoase pe care stârpitura

le numește știință și artă,

s-au uscat în patru zile

pe gunoaie și-au rămas

ca o tearfă a unui schilodit

ce putrezește și țiganii

fac negustorie cu ea.  

Thursday 14 September 2023

CANIBALUL ȘARPE ȘUIERĂTOR

 

O stirpe de canibali valahi

te vânează cu golul flămând

să-ți smulgă ultima lețcaie

și să-ți ucidă sufletul așa

cum șarpele șuierător răspândit

în Georgia și în California

de culoare verde pătată cu negru

când te atacă devine plat, ia

diferite culori și deschide gura

șuierând emanând un abur ce

otrăvește aerul din jur, inspirat

te moleșește te amețește prada

își pierde puterile, plămânii

i se alterează și după câteva

luni moare de inaniție și putrezește

iar canibalul își însușește toată

agoniseala mortului. E o cutumă

inexpugnabilă a hoților împletiți

și înnodați în partide șuierătoare.  

IUBIRE

 

***

E ca într-o singurătate

infernală, aceasta este

așa cum știu că te iubesc

nespus, oricând eu știu ceva

frumos, aș vrea să vezi

și tu așa ceva mai puțin

infernal decât pe un pat

un oaspe în trecere.  

NEMESIS

 

***

Un țigan păros în fața unui

partid hoț, hulpav, nesătul

cu moacă buhăită, cu glas

de muiere miloasă bocește

pe mizerabilii terfoși,

păduchioși care o duc de azi

pe mâine le făgăduiește

o viață sătulă. Nemesis

îl ascultă, zeiță a măsurii,

floare de dragoste fatală

și prin vânt sună glasul ei:

”Toți cei care au depășit măsura

vor fi nimiciți fără milă.”

Țiganul își mijește ochii de porc

în jur. ‒ Cine?    

Tuesday 12 September 2023

EXORCIZATORII

 

Ioan a zis:

”Învățătorule, noi am văzut un om

scoțând demoni în numele Tău,

și l-am oprit pentru că nu venea

după noi.”

”Nu-l opriți,” a răspuns Isus,

”căci nu este nimeni care

să facă minuni în Numele Meu

și să Mă poată vorbi de rău.”

îndată după aceea, ”Cine nu este

împotriva noastră este pentru noi.”

(Marcu 9 verset 38-40)

și vor mai veni, avertizează

filosoful creștin Marcion

declarat eretic și excomunicat,

mulți izgonitori de demoni

și lumea îi va aplauda cu lacrimi

de sânge pe obraz și-n timpurile  

noastre Cerul n-a ezitat ca-n sec. XX

să trimită pe cei mai înflăcărați

izgonitori de demoni. La început

erau niște amărâți ciudați, săraci

și se țineau numai de nebunii

țârcovnicii și miliția secretă

n-ar fi dat doi bani pe ei, acești

apostoli care urau nedreptatea

și nu-și doreau nimic pentru ei

personal ‒ toți se credeau filosofi

ai omogenului. Acești apostoli

stupizi au ajuns fulgerător fără

să știe cum anume în vârful puterii

făcând glume. Și imediat Lenin,

Stalin, Hitler în Europa s-au pus

pe izgonit demoni în numele

Domnului și au izgonit vreo

90 de milioane, demoni mai mari

sau mai mici și lumea-i adora

cu lacrimi. Marcion susține că

mereu vor veni exorcizatori

eficienți până la conștiința omului

va veni ideea să împartă gălușca

în două: jumătate ție jumătate mie.

Trebuie măcar din când în când spus

adevărul. Dar lumea nu renunță

la triumfuri. Dar și de asta, Doamne

ne ferește.    

EXISTENȚA

 

***

Nu mai e nevoie de cucernicie

de milă, nici de dragoste divină

sau carnală, nu e nevoie de nicio

nostalgie după secolul inimilor

sensibile. Ochi falși țin să-ți captiveze

voința, judecata, disprețul, milostivirea.

Pereții s-au dărâmat, nu mai există

monedă de schimb: existența valorează

mai puțin decât un anunț publicitar.

Resemnați acceptăm dezastrul

banalitatea cu care se dezagreghează

sentimentele curate, făcând omul

să decadă într-o caricatură jalnică,

într-o ființă de nerecunoscut ‒ urletul

pe care îl scoate înfricoșează și pietrele

unde-i va fi purtat sufletul uscat

atunci când va crăpa?

 

FILOSOFUL CIORT

 

Filosoful Ciort s-a instalat

la Păltiniș cu doi ucenici

neghiobi, aferat i-a învățat

cum să fută oaia, cum să fută

capra, cum să fută vaca

ca să le mulgă înduioșate

în sfârșit filosoful Ciort

s-a luat după un țânțar

pe cale să devină armăsar

și s-a prăbușit în hău.

Ucenicii au reeditat scrisorile

pe care și le expediau

de după copaci unul către altul

și au scris tratate despre bășina

românului care explodează

ca o bombă nemțească

și despre acțiunea cum

să faci bani pe bășini.   

Monday 11 September 2023

BARDUL FIU DE NĂPÂRCĂ

 

Bolșevicii l-au sfătuit

după ce l-au siluit  

să-și iubească mama

pentru că nu e periculoasă

și el își iubea mama

cu disperare, cu dor

de lovele, cu dor cu

deznădejde și cum o vede

dorea s-o sară ca un armăsar

și mă-sa parcă anume pentru

asta se apleca și ofta și bardul

ca viermele ofta oof, of lăcrăma,

noi suntem singuri, mama mea

și inima mea, ea e văduvă

și eu burlac. Cine o să știe?

Vom fi goi ca fiii mării

și corabia noastră numai

eu cu ea va pleca fără

întoarcere o vom face ‒

nu vom lua cu noi niciun

bagaj. Dar a murit ca un câine

nu avea în el niciun fel

de libertate nici nu vorbea, nici nu tăcea.