CUIBUL DE VIESPI ȘI CUIBUL DE NĂPÂRCI

 

***

Cuibul de viespi

și cuibul de năpârci

sunt identice ‒ veninul

îl strecoară rapid

și-ngheață mușchii faciali

ireversibil ‒ vor crăpa

dar nu vor renunța

să vopsească fața morții ‒

noi rătăcim pe lângă leșuri.

SCRIBULUI DE MUZEU VASIAȘI

 

Pizdă căcată de makak

fliorțăită, pârâcioasă

opărită bobotită

își cântă insatisfacția

la Iași din țuruiac

și se strecoară printre

pământ și ape

dând din coate

la clozetul literaturii

în vijelii, în hulă

din căcat să se adape

în șiruri duble de gropi.

SUNT GREU DE DUMNEZEU

 

***

Sunt greu de Dumnezeu

în grădina interioară eu am

o fântână e cântecu-n care

glasul se avântă să prind

puțină răcoare-n Paradis

urc muntele Rarău

unde pomul vieții de-aur

verde este, acolo gibonii nu-s,

săgeata prevăzută vine

încet, încet, tot mai încet

în sfârșit toată viața

când smulg adâncului iubirii

dulceața adevărului ei amoros.

Te simt atât de a mea

încât că nu-ți pot da niciun nume

a te chema într-un fel ar fi

cum m-aș separa de tine,

a recunoaște că ești distinctă

de substanța din care silabele

ce formează numele meu.

Nici nu știu cum ești.     

VEZI BOLȘEVICUL

 

***

Vezi bolșevicul umflat fudul

cu un dispreț tăios în priviri,

triplându-și ranchiunoasa fericire

și acoperindu-și frica cu palma,

nodul în gât, emfaza spune

cu voce gâfâită, gâtuită: ”Lumea

e un stârv. Cel care își dorește

o bucată din lume asta va trăi

laolaltă cu câinii și șacalii ‒

îmi pare rău că mai există

nedreptate pe lumea asta...”

Lumea nu mai crede în cuvinte

continuă să sforăie. În timpul

liturghiei se aud explozii.

FABULA LUI MITICĂ

 

Mitică era om mare

nu-l încăpea patria

cu o soție foarte abilă la iubit

într-o zi i-a zis: m-am săturat

de tine; ești un nesuferit

și Mitică uluit porni pe traverse

până-n mijlocul pădurii

și-auzi o voce dintr-însul:

Dumnezeu a pus pe altul

în locul tău, scumpule...

Se legă de-a curmezișul

ecartamentului cu sfori ‒

un tren accelerat l-a îmbucătățit,

l-au strâns în hârdaie și nimeni

n-a plâns. Așa face Dumnezeu

și cu vrăbiile: când piere una

imediat pune alta în loc

ca să fie același număr.

Fantoma lui tăiată în două

mergea pe traverse.  

CINE SPERĂ ÎN CONDIȚIA UMANĂ

 

***

Cine-și pierde speranța

din cauza războiului

din Ucraina e un laș.

(E o afacere între comersanți

o răfuială cu foc a asasinilor.)

Cine speră însă în condiția

umană care umblă încolo

și încoace e un nebun

cu o hoardă de balamucuri

în cap pe care vrea

să le mănânce pe toate

ca porcul portocalele.

KGBUCII PRIND MUȘTE

 

***

KGBucii prind muște

le fut în cur și le hăbucesc

le încleie apoi bucățelele

pe o hârtie lipicioasă

în forma scrisă a unui denunț

sexualitatea nu duce la nimic

constată când răresc muștele

dar nu-ncetează s-o fută

pe mă-sa-n cur,

e cum s-ar zice pe la noi.

RUN, ANGEL, YOUR HOUSE IS BURNING

 RUN, ANGEL, YOUR HOUSE IS BURNING is an extraordinary thriller written with an amazing art of narration, with unexpected counterpoints. Some scenes take your breath away. I recommend my novel. Enjoy! Here's the link https://a.co/d/e25Khul

DRAWING "THE SCIENTIST" IS FOR SALE. PRICE 10000 EUROS

 

Drawing "The Scientist" is for sale. Price 10000 euros. Who wants to buy it please email me at the address vladneagoe52@gmail.com

GOTT ATMET MICH EIN

 

***

Gott atmet mich ein

ein Schloss aus glühenden

Kohlen ist meine Seele,

ein leuchtendes Schwert

ohne ein einziges Staubkörnchen.

Im tiefen, dunklen Tal stöhnt

ein Tier, das sich als Mensch

verkleidet. Asche fällt auf die Blätter

unten im Tal.

Ich empfehle Ihnen mein Buch mit wunderschöner Poesie

"Der leuchtende Pfad". Hier ist der Link https://amzn.eu/d/1WJXtUT

GOD BREATHES ME IN

 

***

God breathes me in

a castle of live coals

is my soul, a shining

sword without any

speck of dust. In the deep

dark valley an animal

that disguises himself

as a human being

moans ash falls

on the leaves

down the valley.

I recommend my book of beautiful poetry SORRENTO. Enjoy a good read! Here's the link https://a.co/d/01KIhen

DIE LICHTER DES LEIDENS

 

***

Die Lichter des Leidens

die Lichter der Dauer

gucken lang die melancholische Lauge,

der Antrieb des Menschen ist überall,

trotzdem geht er nirgendwo hin.

Endlich ein Leben lang.  

Ich empfehle Ihnen mein Buch Der leuchtende Pfad. Viel Spaß! Hier ist der Link

https://amzn.eu/d/9QuX5jX

UN MARTOR RUS SINCER

 

De mii de ani România este o găină

cotcodăcioasă și foarte gălăgioasă

când o cauți de ouă, vrea să zboare

până la Vladivostoc să ne găinățeze

cu găinațul ei toxic mortal și această

găină cotcodăcioasă face ouă de aur

pentru noi tătaromongolii cu arhetip

slav pentru imperiul nostru etern ‒

noi n-o aruncăm în ceaun să facem

o zamă bună pentru că ne dă ouă de aur

și se-ntoarce cu curu-n sus s-o însămânțăm

să o creștinăm, Dumnezeu s-o ierte

pe această găină.

POLITICA CULTURALĂ LGBT FASCISTO-COMUNISTOIDĂ (PROCLAMAȚIE HARHARISITĂ)

 

Cui i-e-n pulă de Eminescu?

Cui i-e-n pulă de Ion Creangă?

Cui i-e-n pulă de Arghezi?

Cui i-e-n pulă de Blaga?

Cui i-e-n pulă de Maiorescu?

și de toți criticii bandiți?

Cui i-e-n pulă de Călinescu saltimbancul?

Cui i-e-n pulă de toată literatura română?

Dar de cea din Republica Moldova

cui îi este-n pizdă?

S-aude ca de sub pământ

vocea scremută a unui degenerat.

‒ Păi nu, nimic. E bine

vădit că acestea au fost și sunt

de neam prost. Nu pot pricepe

literatura, ci numai șiretlicurile

de a jefui. Nu au rasă. Au cultul

lupoaicei. Cei mai dincoace

sunt suge-pulă fătălăi.

Așa se făurește evrocelovekul.

VOCILE OSÂNDEI

 

Vocile osândei

unde vrei să ai sclavi

se cere cât mai multă

muzică. Geniul nu știe

să moară. O femeie săracă

știe, vocile umplu

dintr-o dată scena

universului, mai numeroase

decât cei vii.  

ATÂTEA TERORI ASPRE ȘI MINCIUNI

 

Atâtea terori aspre și minciuni

pietroase vidând distanțe, rupi

tu singură lupi la piept, iubire

și ne duci pe calea cea mai abruptă

deasupra noastră, deasupra tuturor

zilelor noastre făcute bucăți

și fosforoasă pe întregul desiș

al destinului. Și nu mai știi

ce înseamnă a fi iubit de oameni

liberi. Toate supunerile, toate

copleșirile de pe lume nu fac

cât o blândă rugăciune la a ta

chemare. Acum știu, aflu,

ce înseamnă a fi iubit.  

CLOȘCA SCRIITOARE

 

Curva vândută străinilor

servită ca un pilaf, falsa literată

cere să fie iertată că n-a scris

poezii destul de pure, că a băgat

printre versuri și pilitură de fier,

că și-a închinat inima deschisă

pământului grav și suferind,

dar servea zbirii și gândurile

lor fără soare, servilă și josnică

curvă de serviciu; scârba

mă-nvăluie și mi-e rușine

de această modestie mincinoasă.

Frumusețea i-a scăpat calculului

ei minuțios. Animalul acesta

n-a cunoscut sărbătoarea,

stilul propriu exact și liber.

A tîrlit limba și țara. Și ea zice:

în prezent îmi păstrez toată stima

și mila pentru mine însămi

în hățișuri cu ghimpi, cu capul plecat.

Mai răsuflăm puțin, tovarăși. Martirii

sunt pisați și uitați odată căzuți,

ziarele continuă, literatura continuă.  

THE ADAGES OF LIFE

 

***

Pretty known roars and lies

the adages of life appear

clad in dress of blue fire.

I strongly recommend my book Full Moon. Please follow this link https://a.co/d/9FkvqP7

THE LIGHT IS RISKY

 

All my world and my garden

and the careful waters

from the faithful azure

from the North are lighting up

now, a breath is cracking

the lazy images of the mountains

others speak hard ‒ I flower

but the flower doesn’t bloom

for you the cloud is much more

from his fragrance the light

is risky, you hide in the uterus

of the dusky loneliness.  

I strongly recommend my book Full Moon. Here's the link https://a.co/d/1uCZh8d 

OTHERS SPEAK

 

***

Others speak ‒,

I flower

in the shade of the wall of oblivion.  

I strongly recommend my book Full Moon. Please follow this link https://a.co/d/8uiXjxo

TICĂLOSUL CARE MERGE PE DOI CAI

 

Ticălosul care merge pe doi

cai încălecați simultan nu admiră

decât ființele absolut ireproșabile

el, campionul politicii, care se pretează

la toate compromisurile, la toate

trădările, care a uitat chiar că are

o conștiință, lătrând uneori

în patul nupțial ca un câine

a vociferat gângav la toate

televiziunile că disprețuiește

pe toată lumea, în afară de Ghandi

și Nero, că îl iubește pe Lenin

ca și cum tartorul târtan tătar

ar putea fi în același timp

pentru teroare și pentru refuzul

teroarei și pentru ca atunci

când sta la masă să prânzească

nu știa ce duce la gură se gândea

la fericirea pușcăriei și a gloatei

care-i procurau atâta desfătare.

Ticălosul este un nimic, nu reprezintă

nimic. Unica valoare pe care o apără

sunt balele lui galbene refulate

de mațul său gros pe care-l ține

strâns cu mâna un sceptic vulgar

gonit de nevastă din patul nupțial

și adevărurile lui el le spune

în pragul ușii și-n mijlocul haitei

lui de partid cade în porcisism,

în delir, în dezgust în păcatele

Eu-lui. Pentru asta avem în față

moartea. De aia tipul închide

fereastra, deschide fereastra

se întoarce să închidă și să deschidă

fereastra.   

AICI E BUBA

 

Aici e buba, aici e gaura

călăii sunt îndopați cu bani,

cu miere rana e insolentă,

se cățălește cangrena e suspectă,

chiar și curățenia sa ar fi insolită

călăii țin mortul în casă

fără să-l deviscereze și ne doboară,

într-adevăr. Dar cum urmează

unui lanț neîntrerupt de nenorociri

de înfrângeri mă face să râd.

Și nebunia este eliberare.   

DRAWING "STAY CALM, YOU'RE MY CHILD" IS FOR SALE. PRICE 10000 EUROS

 

Drawing "Stay calm, you're my child" is for sale. Price 10000 euros. Who wants to buy it please email me at the address vladneagoe52@gmail.com

CONCLAVUL DE LGBT-IȘTI ȘI DEGENERAȚI

 

În marea casă de geamuri fumurii

șiroind de zoaie învăluită de un aer

pe care-l tragi în piept în închisoare

e un conclav de LGBT-iști și degenerați

ei trag pe nas narcotice și sug sămânța

umană într-o cameră de om bolnav

trag sânge proaspăt și căcat cu un anume

dor de sănătate, de sănătate morbidă

masculi-femelă trag aer împuțit de hoituri

închis, bolnav și mărginit doar să producă

otrăvuri pentru cei ce trăiesc în aer liber.

Au o piele deajuns de tăbăcită un ochi opac

și sângele nămolos al neamului său degenerat ‒

trădătorii lacomi, inconștienți nu știu ce-ar mai

face ca să fie iubiți de-astfel de oameni-insectă

închiși care produc moarte, produc duhori,

ștanțează bani. Cum își spun minciuni

între ei și în mintea-i bolnavă distrug națiuni

fac pe ei de frică, contrazic viața și-și întorc

măruntaiele pe dos. Ora supremei tăceri

vine și le spune: ”Crăpați toată sperma lumii

apoi sfărâmați-vă.”

OGLINDIREA CEA MAI ODIOASĂ

 

În toate posturile culturii au fost

instalați târtani de fier cu dinți de pilă

țigani handicapați și oligofreni idioți

care îndesesc întunericul, învârtoșează

glodul, împrăștie gunoaiele, bagă fumul

în ochi, iar pe aborigeni îi învață

să sugă pula, să mănânce cîcat

din burțile lor flotante în trupul

schilod, îi învață să stea în patru labe

să le facă abominabile clisme

și să scâncească ca țâncii în noaptea

fără sfârșit. Canalii umplu canalurile

de o parte și de cealaltă  femei crăcănate

cu bucile bătute butuc. Asta e lumea

care sună ca un șarpe cu clopoței.

Toate femeile care-i cunoscuseră

fură ucise, iar bărbații care-au refuzat

șerbia au fost înfometați și emasculați;

aprigile lor minciuni care au un gust

anume le-au fost băgate pe toate găurile.

Aceasta e oglindirea cea mai odioasă

de pe lume și canibalii strică oglinzile.

EXTERMINARE METODICĂ

 

Canibalii mi-au furat casa

și-au râs răutăcios, mi-au smuls

pâinea de la gură și au rânjit

spumos, m-au gonit pe drumuri

și mi-au întins tot felul de lațuri.

‒ Îl vrem slăbănog, piele și os

cât mai multă vreme, e un nimeni

și un nimic venetic din Basarabia

unde toți sunt nimicuri în afară

de harhari și unii țigani, Basarabia

e o monedă de fier ruginit pe care

noi am vândut-o pe nimic rușilor

e ca și cum am îngropat-o-ntr-o fântână

adâncă și nimeni n-o mai poate recupera

inșii care vin de acolo vor fi îngropați

de vii în Valalahia, foarte departe

sub pământ, exceptând târtanii

dar eu am vrut să-mi închiriez

aici un mormânt și lin pe neprins

de veste mă preling dincolo de acest

nimeni și nimic proclamat

pentru ultima-nflorire la o distanță

enormă de sălașul meu subteran.

Aici Valalahia e ținutul monstruos

noapte fără sfârșit, nesfârșite nenorociri.

NAPOLEON (Nu e trădarea ‒ e răzbunarea)

 

N-a fost împărat în istorie să fie

lovit în orgoliu atât de tare, să fi

înghițit o pilulă atât de amară

și totuși nu și-a ieșit din minte ‒

a fost împărat încoronat i-a smuls

coroana Papei din mâini și și-a pus-o

singur pe cap și Papa l-a admonestat:

”Tragediante, comediante!” și a mers

în bătălii din victorie în victorie

și milioane l-au urmat urlând ”Glorie!”

și el se-ntreba: ”Ce se va întâmpla

cu lumea dacă eu nu voi mai fi?

Va fi în lume mai multă liniște,

în suflete mai multă pace?” Dar ursita

n-a uitat că l-a pus pe roate pe un copil

sărăntoc, sumbru și ambițios

și i-a proiectat spre sfârșit un sfârșit

mai sfâșietor ‒ a fost înfundat pe mica

insulă Sf. Elena unde vuietul valurilor

nu se oprește niciodată. Deja era nimeni

și nimic, aici nu mai putea măcar

să-și continuie ficțiunea. Ce era să facă?   

Cum pot eu să suport gândul că acum

eu sunt un nimic, doar prizonier,

un simplu prizonier? Eu care am fost

mare împărat mare cuceritor?

Nu și-a mai schimbat hainele timp

de șase ani, pentru că englezii în detenție

nu i-ar fi dat straie demne de un împărat

ba i se adresau cu apelativul ”sergent Napoleon”.

Hainele lui aproape erau putrede pe corp

culorile păliră, și erau murdare, dar el

nu le schimba. ”Acestea sunt veșminte

de împărat, poate fi murdară și putredă,

dar eu nu o schimb pe boarfe.” Și el se purta

exact ca un împărat, da ordine, dar nu era

nimeni care să le asculte, a continuat

să comande. Scria scrisori și ordonanțe

mereu căra după sine toate instrumentele

de scris. Mintea lui uriașă a rămas împărat.

Când se plimba pe malul mării îi apărea

în față ca din ape o doamnă contesă

și-l întreba: ”Ce faci mititelule?”

‒ Mă doare stomacul, mă doare capul,

mă dor picioarele.

‒ Lasʹ că o să-ți treacă.

Era singur, lumea dispăruse.

Eu sunt Nemesis, mama ta, veghez îndelung

melancolica leșie de aur a amurgului, veghez

pe cineva care te alungă. Cărările vieții sunt

aspre. Ponoarele se acoperă de ferigi iată

fără glorie și zăpadă între vâscoasele larve

de furtună, dar la culcușul tău veghează

neagra aluviune, când e între noi surprind

fiecare legătură și figura mânioasele torente.

Aerul a încremenit ce departe sunt păsările

și izvoarele. Pentru tine nu poate fi decât

sfârșitul lumii, înaintând. Te-am pupat

când ai venit pe lume, te pup când pleci

din lume, mititelule. În orele de alean

închipuie-ți mingi de safir nu tunuri.

Eu sunt stăpâna tăcerii.     

MY NOVEL "THE TRAP"

 I urge you to read my good and interesting novel "The Trap". A terrific story. Here's the link https://a.co/d/00LtLLG

FUIS, ANGE, TA MAISON BRÛLE

 

Le roman FUIS, ANGE, TA MAISON BRÛLE est un thriller extraordinaire écrit avec un art étonnant de la narration avec des contrepoints inattendus. Certaines scènes te coupent le souffle. Après avoir fini de le lire, tu as envie de recommencer la lecture. 

Lisez-le, voici le lien https://amzn.eu/d/b3s1rQd