POEZIE

 

***

Când mlaștinile, când broaștele

când mahării și prorocirile nefaste

își trimit semnalele eu am trăit

de îndelungă vreme în acest țarc

fără remușcări, somnul meu de multă

vreme adună noaptea, o fugă de secole

pentru a coborî treptele în subterană

împotriva Alefului, împotriva

numărului de Aur pentru a zădărnici

pentru a pândi clipa când pot

stinge bezna cu umbra mea dacă

după atâta istorie sucombăm

de lucrurile cele mai simple,

cele mai futile poate că descoperi

cumva că trăiești judecând după

strălucirea astrelor, după orăcăitul

broaștelor după petele de pe frunze...

POEZII

 

***

Țara mea, o prună uscată

din anțărț gura nu știu cui

o morsoacă, o morsoacă.

***

Clipa stă să dispară

colina zace întinsă, o lăuză

plouă peste case cu lăcuste seci.

***

Satul meu e Parisul gol

plin de copii care se fut

zi și noapte.

***

O lume de canibali altruiști

și de șobolani invitându-te

la menuet sau de stârvuri

ce-și surâd ca-n vodevil

mă invadează când jos

pe lângă arbori umbră nu-i

și tot mai mult în preajmă

se arată aparențele a ceea

ce trebuie să fiu ‒ nu-mi spun

nimic vin pentru că pot ucide

în mod desăvârșit fiindcă

leoarcă de sudoare unul singur

face ce poate ‒ nu-mi spuneți,

dincolo de zid se ascunde

cel mai frumos ceas al meu

într-un târziu va trece și creatura

înarmată cu inimi mari de scânduri

soarele se-nchide-ntr-un palid apus

un stol de porumbei se-nclină

peste relicva unei vieți în așteptare

realitatea trebuie chemată la viață

sau interzisă după cum văd femela

canibalului mă așteaptă-n așternut

imensității plânsului îi pretind

în pâlnia vârtejului nefericita

asemănare cu amintirea pentru

că uneori mă înec în glasul femelei

și sufăr.  

POEZII

 

***

Broscoi veninoși publici

și cenacluri nu vor decât

să-și arate virtuozitatea

de muște să bâzâie, să înțepe

să depună ouă în țeste

și din ouăle lor să iasă viermi

veninoși întinși peste pânza

marii șarlatanii ca să sugă

măduva, ca să sugă sânge,

apoi adresează o homilie

instinctelor întunecate

ale ațâțaților, ambițioșilor,

curvarilor, ale bordelelor

care sunt democratice

se acoperă cu o atitudine,

dar atitudinea este de muscă

veninoasă fiindcă broscoii

au măsluit toate formele

de omenie prind muștele

lacome în cenacluri și le fut

în cur de mai mare prăpădul.

***

Bestie mai scârnavă

decât sluga română nu să există.

POEZIE

 

***

Bașibuzucul umflat e flămând

și nu mai ronțăie pe străzi nucșoare

subțire ca un ac smintit puternic

în inimi ne pătrunde, lumina ne-o

întoarce pe dos și ne răpune visele

ne mână în țarcuri, în sete, în foame

și tăcere ‒ bașibuzucul deja e îmbuibat

și lunecă stăpân pe aer dar cerul

se răsturnă atât de repede încât

bașibuzucul avu capul retezat

dar tot se mai desprinde din somn.

POEZIE

 

***

Tăcerea rea mă-nconjoară

ca un canal înghețat parcă

te-ar îndemna să te sinucizi

în fiecare zi, actul acesta este

înspăimântător de mare,

adâncul scânteiază de taine

și râsete care plutesc la suprafață

iar adevărul despre care se tace

se umple cu venin, dar întreaga

viață nu-i decât o ceartă pentru

culori și gusturi și te istovești

gustându-le ‒ povara viețuirii

e suportabilă când te-apasă

până la înăbușire, priveghindu-ți

nimicnicia te volatilizezi cu aburii

dezolării, o substanță de amărăciune

se răspândește în canalul înghețat

cu fețe succesive te subții, devii febril.