Featured post

REFERINȚE CRITICE

MELANCOLIA FULGERULUI      Vlad Neagoe are cosmognia în sânge. Închipuirea sa e inflamantă de spectacole terifiante, de convulsii metaf...

Tuesday 24 August 2021

POEZIE

 

***

Piară ochii care văd altfel vremurile

bolșevicilor căpușilor roșii atotdevoratoare

m-au convins că omul, ferocitatea lui

inexpugnabilă e capabil de orice, nicio

noțiune niciun cuvânt nu ține, doar

teroare și sfâșiere și că a-ți face iluzii

e un păcat. Plătești pentru toate erorile

și cel mai sigur pentru aceea de a trăi ‒

canibalii nu văd bine pe nimeni, îi văd

striviți pe toți ca pe niște păduchi

între unghii. Lăsați slobodă gura lumii,

totul piere și devine trecere.

Friday 20 August 2021

POEZIE

 

***

Curvă cu găuri largi, Caravlahia

mă vrei pe mine întreg? Nebună

ce ești mă schingiuești, mă desfaci

bucată cu bucată iubirea mi-o sfâșii

să nu mă încălzească, dar mâinile

tale calde îmi pun în inimă jăratec

să fie dornic de ea Vrăjmașul. Ah,

curvă fără de milă, pizda ta dă-mi-o,

o, dă-mi-o mie! Tartorul s-a dus

și el s-a dus s-a tot dus ultimul,

călăul meu necunoscut toate

pârâurile lacrimilor mele curg

în sângele tău flacăra inimii mele

în tine arde ‒ ține-te pe pământ,

s-o ștergem de lângă tirani, acum

joacă-te și dormi, căci arhanghelii

chibzuiesc cu șansele ‒ eu te târăsc

cu mine pe umbră și cine ar cuteza

să ne numească lași? Cum vei mai

sări acum din fântână-n puț?  

Thursday 19 August 2021

POEZIE

 

***

Canibalul kizdălbaș este un stăpân hain,

haine-i sunt și oasele și măruntaiele

trebuie să-l servim bine zbiară media

pentru banii lui, pentru poftele lui

pentru satisfacția lui, să-i dăm ce-i

convine ‒, pielea, câinii adulatori

scriu pentru el și curvele lui, nu

pentru Domnul, și el are suflet

de curtezană și cu balele lui umple

mii de ligheane pentru ca fericirea

lui să se propage și să fie pentru toți

totală și generală și tot el este agentul

și serviciul celor mai josnice acțiuni

politice năruitoare îi e greu și lui

Dumnezeu să-l șteargă de pe tabla

vieții pământului îi e greață să-l înghită.  

Wednesday 18 August 2021

POEZIE

 

***

Schilozi pe de-a-ndoaselea

stau la capăt de pod resturi,

trunchiuri, urechi întâmplări

îngrozitoare ca și cum așteaptă

ca o mână să-i lipească deolaltă,

să lipească ciozvârte, trădări,

crime, taine îngrozitoare

și ei ispășesc la capăt de pod

și sfâșie tot ce încearcă să intre

înlăuntru în țarcul întunecos

și printre mugete, fluierături

și țipete ascuțite podul plesni

ca un sicriu și vomită nenumărate

țeste pline cu nisip, dincolo

pe țărm o stea în picioare

ca un orologiu de sânge

piatră de atins a acestei vieți.

Tuesday 17 August 2021

POEZIE

 

***

Nu se aude cuvântul, vremea

sub semnul ecuației hrănire-digestie ‒

se irită pietrele: călăii au milă

cap jupuit, o picătură de fosfor

unsă pe dinți, planeta

își rostogolește butoiul amar,

un jet de vitriol mașina care

poartă evidența pârâie, țăcăne,

urlă, omul stă calm în depozitele

de sare și nitrați, amintirea

valurilor părăsește memoria

oglindă a frigurilor galbene

nu-și amintește totdeauna de sine.

Monday 16 August 2021

POEZIE

 

***

București ‒ un oraș de aurolaci

de vârcolaci ucigași într-un extaz

embrionar nesfârșit ‒ asistăm

la dispariția arborelui, asistăm

la întoarcerea la stadiul de larve

mereu canibali liberi veseli

și neterminați ‒ totul e lanț, robie

înfeudare, să-ți aduci aminte

și să nu plângi, aici eșecul este endemie.

Saturday 14 August 2021

PACEAURA ROMÂNĂ ȘI PLÂNSUL EI

 

A trăi cu asemenea oameni onoarea

nu e cu putință sunt tristă ca o curvă

de bordel fără clienți strig: pizdă roșie

foc aprins și-n sânge nu se aprinde

nimic; atât îmi e de foame încât dorm

sub arșița văruirii de morminte cu sora-i

geamănă rușinea, pielea mi se usucă

am hălăduit până la istovire cu fruntea

pe burți noduroase pentru ca păcatul

să nu-mi mai poată fi înlocuit, i-am stins

remușcarea, am șters stângăcia

picioarelor mele și le-am tatuat

cu monștri ‒ mă ucid toți de aproape,

cu poftă, îmi bagă degetele în toate

cotloanele cărnii mă escaladează

ca să fiu mai bună dar singurătatea

mea e șleampătă nicio rigoarea în gură,

nici în pizdă cică Dumnezeu mi-ar pregăti

remușcarea dar eu stau crăcănată

cu picioarele-n tavan și-aștept clienți

ori să vină o lumină care întunecă tot

restul; arată-te bunăstare și tu kizdălbaș

roșu darnic că eu totdeauna sunt

disponibilă cu o mică hibă: mă usuc

atât îmi e de foame că fulgere lovesc

piscul lindicului și picioarele mele

mă duc în iad miros deja a mortăciune

m-am dus și nu e sigur dacă

mă voi întoarce măcar ca o aureolă

de ceață pe munte.