***
Doamne, câini-monștri înfloresc
aici printre caravlahii prosternați
înfloresc ca iarba rea cățărându-se
pe copaci, sunt câini ai morții
așteptând vântoasele morții
adulmecându-ne prin unghere
ne mănâncă hulpav de parcă
Tu Doamne îi ațâți asupra noastră
ca să râzi arbitrar de neputința
noastră de a ne apăra, ne-am pierdut
libertatea, gloata flpmândă s-a lăsat
de tine, nimeni nu ascultă de tine
nici pe dinăuntru, nici pe dinafară,
iar rațiunea duce la disperare.
Eu nu cred că Tu justifici ceea ce este
nedrept și-i lași să ne mănânce
fiecare oscior, dă-ne Doamne
dreptatea ta, fă-i pe acești câini
să crape de foame, solzul să se usuce
ca solzul de pește la soare, căci Tu
ai creat aceste făpturi lacome, păcătoase,
ingrate, proaste, autodistrugătoare
care suntem noi și câinii toți făpturile
unui Dumnezeu vinovat. Doamne,
cheamă-ți câinii înapoi dă-ne pacea
și noi vom fi în veci împăcați.
No comments:
Post a Comment