***
Aici asasinii îmbătrânesc frumos
cu fală mare văd speranța ca o vână
a unui mâine fluvial, scăzând în ochii
ființelor din jurul lor, se umflă, se scaldă
în balele automulțumirii și scrâșnesc
la cei beliți și tot sunt ajutați de marea
mână criminală și încurajați să ucidă
înainte fiind chiar în stare de hoituri:
le clămpănește mandibula și mațul
le gherăie ca o trecătoare și ei tot
sunt un Eu sigilat de vrăjmaș dar
hipersătui se prefac că nu văd cum
se istovesc în rețelele unei așteptări
care îi roade ca un acid, mușcă,
în sfârșit, din argila tiparului în care
intră în vuietul mâniei. Ce au fost ei?
Insensibilitatea somnului.
No comments:
Post a Comment