Maimuțe urlătoare, caravlahii
cerșesc scăpare la fiecare răsărit
de soare de condiția de cimpanzei,
ca o umbră fără ființă și un vis
al înșelăciunii ‒ iar ne-ai uitat
stăpâne și ne-ai lăsat amărâți
să bem, să țopăim, să ne păduchim
să ne masturbăm în grup, noi
vedem cele bune și le aprobăm
dar urmăm cele rele, ne dehidratăm
de neputință, vrem și noi de a domni
asupra altora, de a robi pe alții
de a scăpa de ființe străine
de a ne întinde stăpânirea peste
tot pământul, de s-ar putea...
‒ Tuna: gura, makaky!
Și de nu va sosi niciodată acea zi
din care să-nceapă veacul de aur
în care veți deveni oameni cu iubire
de oameni, totuși e bine să aveți
răbdare și să credeți în sosirea ei
v-am depilat, mai vedem, dar vedeți
că alții se grăbesc să vă ia condiția
voastră ce nu-i decât din emoții
și nesimțiri. Ar trebui să vă gândiți
bine dacă merită să faceți acest salt.
Și cu toții și cu toatele au clamat:
”Am înțeles, stăpâne.” Și acesta este
primul înțeles al maimuțelor rumâne.
No comments:
Post a Comment