***
Bestia ruginită rumegătoare
simte rivalitatea dintre sfinți
ura înțelepților față de Budha
veninul cărturarilor filtrat
pentru Iisus Hristos, ura unui
cutărică scârța-scârța pe hârtie
față de un scriitor adevărat ‒,
istoria lui Abel și Cain rezumă
toată istoria și fiara se simte
îngâmfată, plină de sine,
autosatisfăcută suficientă sieși,
rumegă întruna intuițiile originare,
mai ales ”Miorița”
și din când
în când o ia razna și face
talanga-balanga la urechile
animalelor cu flori negre-ntre
copite la care le iese fericirea
pe nări, pe toate găurile lărgite
și nu recunoaște decât monștrii
pe cei rebeli pentru umanitate,
transfugi pentru dobitoace
și apostați pentru Biserică ‒
primordială la bestie e dogma
nefericirii, nenorocirea ce stă
sculată ca șarpele pe creanga uscată.
***
Sunt ghiftuit de răul tău, Iubire,
zici că nu există nimic care să merite
să existe, dar nu încetezi să mă ponegrești
între rătăciri și exclamări, mă urmezi
mă lovești din umbră, ești o iudă, dar
veșnic sunt prezent în mintea ta, ce blestem:
legată de numele și sângele meu lesbiană
și le devori pe amândouă vampir predestinat,
mă-nșeli ca pe un miel, tu te ivești acolo
unde eu dispar alegerea nu eliberează despărțiri.
No comments:
Post a Comment