Acest Mallarmé este o formă
camuflată de sclavie, de neputință
o formă ca un nor înconjurat
de alți nori feluriți, resemnați
care vor să-și zboare creierii
dar nu știu să aleagă anumite
ceasuri hotărâtoare și urlă
ca șacalii uneori miorlăie
ca motanii fiindcă acest
Mallarmé, deși este și el
un nor se simte un exclus.
A intrat în declinul nebunilor
din clipa-n care extazul
nu l-a mai vizitat și nimic
n-a mai apărut în viața lui
și-au rămas semicuvintele
lui orfane ca în locul lor
să se instaleze o mirare
sterilă, anxioasă ce riscă
să se moleșească în timp,
să piardă tot, chiar și urletul
de șacal, chiar și anxietatea
neavând de ce să se prindă
iar norii își fac alte planuri
ca oamenii simpli.
No comments:
Post a Comment