Finanța tratează națiunile
ca pe niște colonii de microbi.
‒ Ce nebunie să te preocupe istoria!
Și le străpunge gândul în flacăra
ușoară ce le înconjoară, în ea vibrează
îndrăgostitul element ce face apariția
vieții o nebunie trecătoare o toană
a materiei pentru care miliardarii
au făcut numeroase drăcării, felurite
explozive și instrumente sofisticate
s-o scindeze, s-o anihileze, doar
microbii au oarecare motive
să bombăne pe lângă bombe
victime jalnice ale unui capriciu
în jur lumea se decolorează,
se devitalizează se inflamează
incandescentă în lava ce-o produce
interesul finanței care nu are chip
precum o gaură neagră, te vei topi
într-o zi în vălul de foc care într-un
timp revolut te va logodi cu Dumnezeul
adevărat cu acel nimic de o inepuizabilă
taină. Saturată de plictis Finanța uscată
macină implacabil microbii acești oameni
absurzi care nu știu pentru ce au fost aduși
în existență și-i va face făină fină, proteine
benefice celulelor lor, măruntaielor lor
mădularelor lor. După ce comit crime
mârșave în serie se prefac consternați
că au făcut acțiuni atât de bune, chiar
împotriva lor și microbii cresc în ei
ca pâinea pusă la dospit. Poate
să te înece râsul de atâta suferință.
Microbii au crescut în ei cât broscoii
de mari. E o înșelăciune absolută.
Această lume îngălbenită e o crisalidă
închisă printre gândirile astrelor și nimeni
nu știe ce fel de insectă va ieși din ea
dar Finanța de pe acum a botezat-o
”insecta fericirii”.
No comments:
Post a Comment