Literatura sec. XX – toată la fund de bezne grele de unde se aud scrâșniri
și vuiete ca dintr-un intestin lung de 100 de metri plin cu paie și târtani
care mereu se revarsă într-o țurfuială puturoasă formând un ciamur moale
vâscos. Dar mațul nu se înfundă – scoate pe găuri alte paie, alți târtani, cele
din comunism fiind amestecate cu nisip roșu. Și astăzi cultura și literatura
română formează un ciamur, o cufureală cu paie și târtani, cu toate imensele
eforturi ale pompierilor culturii n-au reușit să închege un chirpic din lut și
paie. Nicio formă de Golem nu se prefigurează ciamur și numai ciamur. Astăzi
alte mațe alte paie și târtani sunt băgate pe la spate de oengeuri și cufureala
se va rări. Vorbirea românilor a ajuns în starea dintre ceva articulat și ceva
schelălăit și scremut și analfabetismul funcțional s-a instalat temeinic și
definitiv, mai întâi la politicieni apoi la profesorii de toate soiurile. Din
cauza scremutului și schelălăitului majoritatea nărodului adoră câinii. Cred că
nu e departe ceasul când vom comunica printr-un fel de lătrat și cu toții ne
vom screme de fericire și satisfacție. Vino târtane, ciamurul e ca cufureala de
câine.
No comments:
Post a Comment