***
Puiul de năpârcă vânzând ceva nou
obosit de pâri arde numele înflorite
noua victimă îi e povară și noroc
șterge schița făcută în creion, foaie
curată, încă o dată din nou și victima
e terminată ‒, tu, pământ în care
se lăfăie nu-l primi în sânul tău
rămâne șarpe, rămâne venin ‒,
ceea ce himera strânge nu stă mult
în adăpost ‒ năpârca s-a plictisit
a conceput mii de rapoarte opace
alții suferă acum și el le bagă deștu-n
gură. Se vrea fericit și tot ce trudește
îl însoțește pe infam ‒ se teme de moarte
și de săgeata ei meritată.
No comments:
Post a Comment