***
Ăl cu ”spațiul mioritic”
era o oaie cu dinți de lup
și visa o tăcere preafericită
o viață-mbuibată și cânta
fără tânjire la propria pulă
ca din fluier urcând și coborând
muntele în cerc și-o peșteră
de gheață îl absorbea ca un aspirator,
aici e viața amorțită în care canalia
nu și-a muiat buzele vreodată
și-n acel spațiu el se făcu olisbos.
No comments:
Post a Comment