***
Omul rău și bestia dracului
ne otrăvesc pâinea și vinul,
aerul și ne-acoperă chipul
lui Dumnezeu cu chiloții lor
și prind în clește cu viclenie
cea mai mică pomană de bucurie,
dar scârba nu le trece: pierdută-i
răzbunarea ploilor ruginite,
omu-i prea sus și panta-i
prea abruptă pentru spurcați
și setea lor și-i sensibil
la saliva crengii și umbra ei
în adierea ei cântă îngerii
esențiali, albina de hotar
pe culme le aduce verbul.
***
Inginerii ruinei lucrează pe rupte
la stors bani și sânge sug măduva
de oase grași și tenaci haini de tot,
viermi veninoși se osândesc cu bale
pământul să-l stăpânească singuri
ca pe o particulă lor inerentă
din haznaua lor cu muște grase
pe om îl mânjesc pe chip, pe trup,
îl flămânzesc la uși și ferestre
le pun cuiburi de năpârci,
îngenuncheate anotimpuri,
cu lucruri calice și vorbe smintite
vă pierd timpul stă să dispară.
No comments:
Post a Comment