***
Bașibuzucul umflat e flămând
și nu mai ronțăie pe străzi nucșoare
subțire ca un ac smintit puternic
în inimi ne pătrunde, lumina ne-o
întoarce pe dos și ne răpune visele
ne mână în țarcuri, în sete, în foame
și tăcere ‒ bașibuzucul deja e îmbuibat
și lunecă stăpân pe aer dar cerul
se răsturnă atât de repede încât
bașibuzucul avu capul retezat
dar tot se mai desprinde din somn.
No comments:
Post a Comment