***
Nu se aude cuvântul, vremea
sub semnul ecuației hrănire-digestie ‒
se irită pietrele: călăii au milă
cap jupuit, o picătură de fosfor
unsă pe dinți, planeta
își rostogolește butoiul amar,
un jet de vitriol mașina care
poartă evidența pârâie, țăcăne,
urlă, omul stă calm în depozitele
de sare și nitrați, amintirea
valurilor părăsește memoria
oglindă a frigurilor galbene
nu-și amintește totdeauna de sine.
No comments:
Post a Comment