A trăi cu asemenea oameni onoarea
nu e cu putință sunt tristă ca o curvă
de bordel fără clienți strig: pizdă roșie
foc aprins și-n sânge nu se aprinde
nimic; atât îmi e de foame încât dorm
sub arșița văruirii de morminte cu sora-i
geamănă rușinea, pielea mi se usucă
am hălăduit până la istovire cu fruntea
pe burți noduroase pentru ca păcatul
să nu-mi mai poată fi înlocuit, i-am stins
remușcarea, am șters stângăcia
picioarelor mele și le-am tatuat
cu monștri ‒ mă ucid toți de aproape,
cu poftă, îmi bagă degetele în toate
cotloanele cărnii mă escaladează
ca să fiu mai bună dar singurătatea
mea e șleampătă nicio rigoarea în gură,
nici în pizdă cică Dumnezeu mi-ar pregăti
remușcarea dar eu stau crăcănată
cu picioarele-n tavan și-aștept clienți
ori să vină o lumină care întunecă tot
restul; arată-te bunăstare și tu kizdălbaș
roșu darnic că eu totdeauna sunt
disponibilă cu o mică hibă: mă usuc
atât îmi e de foame că fulgere lovesc
piscul lindicului și picioarele mele
mă duc în iad miros deja a mortăciune
m-am dus și nu e sigur dacă
mă voi întoarce măcar ca o aureolă
de ceață pe munte.
No comments:
Post a Comment