Românul e curvă de când e el
învârte curul gol ca girofarul
și prima labă ce-l înhață de chică
și-i strigă ”Plecat!” el nu zice nimică
se pleacă, pică-n coate și genunchi
rob umil și servitor bucuros slujește
dar cum de îl cuprinde fericirea
asta de neînțeles în fața stăpânului
nou și cum de se gudură deodată
ca un câine mic nici dracul nu știe
le mulțumește tâlharilor călăi
și-i lasă să plece poftindu-i să mai vină
în repetate rânduri și mâinile îi tremură
și ochii îi râd la colț și plescăie din limbă
mulțumit ‒ nici vorbă că vreun străin
a putut să-l convingă să-l cucerească
l-a înhățat ca pe o sarma din oală
și l-a înfundat în gura hulpavă dotată
cu uragane. Acolo unde se află nu există
temere urgentă mereu simultan se-aude
”Plecat!” și curva se culcă pe-o coastă
și adoarme.
No comments:
Post a Comment