Ești înclinată spre catastrofă, iubire,
cracăni picioarele să te piși ca să dizolvi
adevărurile. Acum pe terasă expui
scârbosul stil american ce reunește
tot ce e mai infect la francezi, la nemți
și mai groaznic la ruși și mai sumbru
la englezi. Arunci pe gură un jargon
pretențios, grotesc, sufli printre buzele
puternic rujate, siliconate gros cu țâțele
bombate ca o vacă sterezată cu ugerul
greu. Pfui, iubito! Să citești în păsăreasca
asta e un chin, dar să te lungești lângă
corpul tău, ce catastrofă! Oh, my God!
Tu-mi propui umilitor un futai de rezervă.
Pfui! Ești prea stoarsă, prea coaptă
ca să te înviorezi, prea țoapă ca să te înalți
cu adevărat. Ugerul tău se-nnegrește
nu mai poți decât să te zbați alunecând
ca o vacă adevărată pe gheață, scufundându-se.
De la stilul american vin toate iluziile iubirii
neofite. Vine, dragă, perioada glaciară
și nu ne rămâne decât să ne ascundem
într-o peșteră.
No comments:
Post a Comment