Tovarășa mea cerșetoare
vrăjitoare țigancă cară în cîrcă
toate nenorocirile, toate șiretlicurile
toate harnelele țării mele. Se ține
de noi cu vocea ei răgușită
fără noimă, bate-ntr-un lighean
vocea ta! Unic mângâietor
al acestei mârșave disperări
e copilul ei schilod care se uită
cu ochii rotunzi negri ‒ vede
lumea pentru întâia oară.
Totul începe prin râsul lui
și pune în mișcare veninul
ăsta stătut care rămâne în venele
noastre chiar când suntem morți
o unică bătaie a inimii, ritm
singular în lighean: tu, Doamne.
No comments:
Post a Comment