***
Fior de îngheț ființe balansează
stau răsturnați, năuciți, goliți
uneori se agitau de orice pentru
ca ei să dureze, să fie în mișcare,
dar erau asurziți și în golul
din sinea lor ‒ puiul de năpârcă,
iar canibalii roșii euforici au pus
o colivie de fier cum se pune
pe niște păsări amețite, aruncând
niște zdrențe pe trupul lor gol
și le-au pus peste ei un fum
înecăcios parcă nu s-ar fi întâmplat
nimic pentru că se cuvine ca oamenii
să fie buni, nu răi, oameni și nu fiare
și nu mai poartă nicio luptă: aici
numai se viețuiește și numai în cușcă
acolo în cușca lor de abia dacă sunt
sunt dar numai până la un punct,
duc o existență palidă preliminară
maimuța din ei scoate limba roșie
afară și o ține suspendată ca să nu
pară că poate să vorbească dar nu are
ce să se manifeste și uite-i cum se duc
neprecizați estompați, fragmentați,
embrionari pentru a înflori în elemente.
No comments:
Post a Comment