Ce-ți doresc eu ție Izraele
ce-ți doresc eu ție Efraime
ce-ți doresc eu ție ticăloasă Românie
multă mută cruntă sclavie
munți înalți de scârnăvie
un prohod mai dulce decât orice furat
noaptea-nveninată de un greu oftat
moartea-nveselită ce tot te-a căutat
din oase crucificate fluierând duios
să crăpați laolaltă, cocleala
să vă sece, treptat pierind ca fumul
în umbră buzele voastre trâmbițează
moartea, balamucul și sub același
tumul un somn adânc letargic
să vă țină ca prunci-ngemănați
de turbarea voastră sufocați.
Dar mă mâhnesc mereu ale voastre
labe hrăpărețe și spinările voastre
încovoiate peste toate zilele de păcat
și-ngropăciune, glasul veșnic mort:
nu vei găsi pe nimeni în sufletul pustiu.
No comments:
Post a Comment