G. Călinescu pe care unii critici neghiobi și oligofreni îl numesc ”divin” în Istoria sa a litaraturii se arată un histrion exaltat care scrie farse false despre scriitorii români, farse care te fac să râzi de ți se rup mațele. Totul e pe alături. Și literatura și filosofia se lipesc de capul lui ca nuca de perete. Romanele sale însă sunt niște monstruozlîcuri din topor ca niște idoli ai omului de dinainte de om, cam din terțiar. Aici se vede clar o minte necioplită, un ins incult care nici nu gândește, dar nici simțire nu are. Poezia sa care e ridiculă și ”bulăcioasă” vădește un ipochimen prost de-a binelea incurabil. Îl urmează neghiobii oligofreni. Dar ca dânsul sunt mulți, o haită mare: Arghezi, Blaga, Bacovia, Voiculescu, Sadoveanu, Labiș și mulți alții care țin loc pustiului cultural. Dar toți sunt cuprinși în cadrul unei literaturi autiste la modul absolut ceea ce trădează un popor sălbatic încă în terțiar. Din cauza acestei literaturi țărănești poporul vorbește o limbă tulbure și gângavă.
No comments:
Post a Comment