Poetul harșterist Tudor Arghezi a dat cu târnăcopul în cuvinte să scoată
muzici, acru și rău, s-a oblojit cu versurile lui barabulele borțoase și-a
mâncat coropișnițe. Așa-zisele versuri fac o grămadă de barabule cu coropișnițe
ca un fel de oglinda feței sufletului în care se văd rătăcirile, robirile,
trândăvirile și înșelările, dar niciun har. Poeziile lui nu au nici poezie nici
frumusețe. E ceva ca glodul. Specialiști în mumificarea cuvintelor, în lipsă de
altceva mai bun au umplut un gol, nișa unui gol istoric. Dar tot barabulă a
rămas.
No comments:
Post a Comment