Pe când povesteam ceva într-o doară
despre țară, fără temei, fără istorie
interveni dreacul-dreck ațâțat, nervos
murisem întru dragoste de țară,
mă îngropase în ale ei gânduri, în suflet
mă deșteptasem, mă așteptară afară
noian de pupături și-ainte să vă spun
văzui tot cerul în ochii Patriei
și pe cei ce-o diriguiesc, barbarele
mărimi toate-au fost autiste,
Petrov-besul sobaka se juca cu stacanele
de vodkă, Iohan cel mic ce știa doar cât
fac unu și cu unu se juca cu căsuțele
și avioanele, führerul care acum este împins
prin borta curului se joacă cu păpuși-pulă.
Fatidicele telefoane sună și führerul nou
un alt autist spânzură ca un pantof la Cotroceni.
La tot autistul a fost și o stea căzătoare.
Fu iar risipă și robie, robie și ruină.
No comments:
Post a Comment