Canibalul stă la masă, mârîie
dă din mâini, un picior tremură
și saltă într-un ritm uluitor
încât înfometează lăcomia,
pare că-n el se răspândește frica,
femela timorată îi pune în față
mici, ceafă de porc, degete
de copil rătăcit, sarmale, curmale.
Brusc intră în transă și prinde
a băga în maț cu maximă celeritate
ațâțat de instinctul ancestral
și bagă în maț cu pasiunea erosului
nostru deșănțat, se aude doar
clefăiala. După ce a ras tot
se scobește între dinți ‒ nici în amintire
n-a rămas activitatea de ingurgitare.
Toarnă câteva pahare de vin și rachiu
în gură și cu mâna neputincioasă
își apasă mațul gros. Pare că s-a umplut
mârîie: ”Tu femeie roabă, tu cugetă,
acuș acilea se dezumflă. Așteaptă,
se-adună mânie și iar fur ceva...”
Canibalul vede pene-nsângerate
albe pe zăpadă. ”Pe noi ne devoră
foamea, muiere...”
No comments:
Post a Comment