Hiperion în ceruri se pustia
în coaie un uriaș tsunami se-nvârtea
își lasă cheile, pălăria, aruncă
un cuvântișor pentru toți
în broasca cheii văzu metalul
din care ochiul i s-a desprins
să dezaurească aurul, acest biet
creier pieptănat într-aiurea
pentru a intra într-un rol dramatic,
își trimise visul practic al sufletului
către pupila lui Micle, boier bătrân,
muierea lui curvișoară își dădea
pizda pe bani. ”Dragă, te iubesc,
coaiele-s jăratic în vânt Sfântu Petru
mi-e martor c-am să te călăresc cu foc,
te-am spionat, știu ce-ți place.”
”Tu ești din ploaie conținut,
dar eu mă fut pe bani, niciun gram
de sămânță nu zboară spre mine.”
Și Hiperion iute la labă luă ștromeleagul
și iute potoli tsunamiul în fine, în sfârșit,
la urma urmelor se răcea, se răcea
și se se...
No comments:
Post a Comment