Bande de canibali, gangsteri bolânzi
strânși într-o rețea de budă țigănească
își laudă sexul, vorba smintită băloasă
împart furtul cu pompă și urlă că trebuie
să-i vadă pe toți murind ca morții lor
să nu mai fie mânioși să le dea oasele
victimelor murdare în urma lor se-așterne
pustiul și ei se pierd în beznă schelălăind
ca niște javre cu zece capete cu botul având
trei rânduri de dinți deși, ascuțiți, urlă
cu botul ridicat în întuneric sunt singuri
cu trupul lor ghiftuit cu carne și sânge
și-și fac ei singuri societatea susținuți
de Tartor care-i o casă de văduvă într-o
negură deasă, o întrezărești fără să o simți,
este aici în lumea canibalilor care-și scot
ochii unul altuia cu furculița în lumea ei
de vânturi pestilențiale, antagonice, negre
care formează un câmp electric al iadului
care face diminețile stridente, de pilă.
No comments:
Post a Comment