***
Câinii ăștia latră și ziua și noaptea
valuri de viruși împing din gâtleje
către spongioasele orașe ale privirii
cotidiene, îngropate în alte orașe
lătratul lor mi se pare prea lung
ca un hodorogit sub apă, mă fac
să tresar și curentul furiș al sângelui
în gâtlej și pe buze-mi îngheață
și dorința de viață a renunțat la orice
trup noaptea grea mângâie umbrele.
No comments:
Post a Comment