În marea casă de geamuri fumurii
șiroind de zoaie învăluită de un aer
pe care-l tragi în piept în închisoare
e un conclav de LGBT-iști și degenerați
ei trag pe nas narcotice și sug sămânța
umană într-o cameră de om bolnav
trag sânge proaspăt și căcat cu un anume
dor de sănătate, de sănătate morbidă
masculi-femelă trag aer împuțit de hoituri
închis, bolnav și mărginit doar să producă
otrăvuri pentru cei ce trăiesc în aer liber.
Au o piele deajuns de tăbăcită un ochi opac
și sângele nămolos al neamului său degenerat ‒
trădătorii lacomi, inconștienți nu știu ce-ar mai
face ca să fie iubiți de-astfel de oameni-insectă
închiși care produc moarte, produc duhori,
ștanțează bani. Cum își spun minciuni
între ei și în mintea-i bolnavă distrug națiuni
fac pe ei de frică, contrazic viața și-și întorc
măruntaiele pe dos. Ora supremei tăceri
vine și le spune: ”Crăpați toată sperma lumii
apoi sfărâmați-vă.”
No comments:
Post a Comment