Ticălosul care merge pe doi
cai încălecați simultan nu admiră
decât ființele absolut ireproșabile
el, campionul politicii, care se pretează
la toate compromisurile, la toate
trădările, care a uitat chiar că are
o conștiință, lătrând uneori
în patul nupțial ca un câine
a vociferat gângav la toate
televiziunile că disprețuiește
pe toată lumea, în afară de Ghandi
și Nero, că îl iubește pe Lenin
ca și cum tartorul târtan tătar
ar putea fi în același timp
pentru teroare și pentru refuzul
teroarei și pentru ca atunci
când sta la masă să prânzească
nu știa ce duce la gură se gândea
la fericirea pușcăriei și a gloatei
care-i procurau atâta desfătare.
Ticălosul este un nimic, nu reprezintă
nimic. Unica valoare pe care o apără
sunt balele lui galbene refulate
de mațul său gros pe care-l ține
strâns cu mâna un sceptic vulgar
gonit de nevastă din patul nupțial
și adevărurile lui el le spune
în pragul ușii și-n mijlocul haitei
lui de partid cade în porcisism,
în delir, în dezgust în păcatele
Eu-lui. Pentru asta avem în față
moartea. De aia tipul închide
fereastra, deschide fereastra
se întoarce să închidă și să deschidă
fereastra.
No comments:
Post a Comment